Cum arată furia, tristețea și depresia ca „Emoții în farfurie”, în opinia terapeutei Ancuța Coman-Boldișteanu

90 de secunde care fac diferența între alegerile noastre. „90 de secunde de decizie în care putem încerca să fim conștienți de acea emoție, să o lăsăm să se manifeste, să o înțelegem sau să o reprimăm, pentru că e prea dureroasă. Însă ceea ce reprimăm și ținem în noi, la un moment dat se va croniciza pe interior sau se va exterioriza într-o formă sau alta: atacuri de panică, depresie, anxietate, accese de furie, consum de alcool, kilograme în plus etc. Toți avem nevoie de o reglare emoțională, mai precis de o restabilire a echilibrului interior și ea se întâmplă oricum. Fie prin moduri sănătoase, fie prin unele nesănătoase”, afirmă autoarea volumului recent publicat la Editura Trei, în colecția „Psihologia pentru toți”.

În cadrul turneului său național de promovare (3-26 octombrie), autoarea cărții se va întâlni cu cititorii din șase mari orașe: Timișoara, București, Brașov, Târgu Mureș, Cluj-Napoca și Oradea.

Emoțiile pe care le trăim, uneori ca răspunsuri prea puternice față de un eveniment, o persoană, un comportament, vorbesc în primul rând despre noi. Aceasta este una dintre cele mai importante perspective de conștientizat pentru o schimbare funcțională pe care scriitoarea o propune cititorilor săi. În aparență, credem că reacționăm la ceva exterior. Ne îndreptăm atenția în afara noastră pentru a găsi explicații sau „vinovați” pentru trăirile noastre. În realitate, primul loc spre care ne-ar ajuta cu adevărat să privim este în interiorul nostru. La locul în care s-a format acea emoție și ce ascunde ea. Ce legătură este între emoțiile pe care le trăim sau le ascundem de noi înșine, inconștient, și comportamentul nostru alimentar, explică pe larg Ancuța Coman-Boldișteanu, în cele 9 capitole dedicate subiectului.

Una dintre cele mai vocale astfel de emoții este furia. „A nu-ți da voie să simți furie, frustrare, supărare pentru ceea ce ți-a adus durere și senzația de nedreptare, pentru că uneori contextul social, emoțional sau relațional acționează ca o cenzură, înseamnă a mai pune o doză de lavă în vulcanul interior. Și, desigur, a te împovăra și la exterior. E multă furie adunată în kilogramele în plus”, precizează ea. „Pentru că furia este doar un vârf de aisberg pentru o nevoie neîmplinită, o durere neauzită, o neputință. Reprimată, ea copleșește până ce persoana ajunge în depresie.(...) Însă, folosită ca un catalizator al schimbării, este o emoție trăită sănătos. A sta în contact cu ceea ce se află în spatele ei cred că este una dintre cele mai bune analize ale sinelui.”

Iar dacă furia are și o valență mobilizatoare, tristețea pare că ne condamnă la neputință, ne ține pe loc și nu oricum. „Când e profundă, vorbim despre kilograme de tristețe. Transformate în cele fizice, duc treptat la o circularitate: sunt trist, mănânc, mă îngraș, sunt trist și neputincios în fața kilogramelor, mănânc de consolare și tot așa. Adeseori, kilogramele în plus sunt cele care ne duc la psihoterapie. Doar când disconfortul devine foarte ridicat, căutăm ajutor. Și, treptat, ajungem și la ce doare cu adevărat.  La ce ascund ele cu adevărat.” Pentru că tristețea, la fel ca orice altă emoție, are un mesaj pentru noi, afirmă terapeuta. „Ea vrea să ne spună ceva, de aceea este acolo. Dacă ceea ce facem este să tot alungăm acest mesager, el va deveni tot mai insistent, până când la un moment dat ne va pune la pământ. Doar-doar îl vom asculta atunci. Se ajunge la depresie și pentru că ne e teamă să stăm cu momentele de tristețe, să le trăim și pe ele”.

Această teamă activează în cele 90 secunde și un mecanism de protecție, de apărare, în fața suferinței. Dacă nu suntem pregătiți să înfruntăm cauza mai profundă din noi, a reprima sau chiar a deplasa cauza spre o zonă exterioară e mai la îndemână. Însă, pentru că sunt parte din noi, sunt vii și își cer drepturile la vindecare, aceste emoții vor încerca să găsească alte căi de comunicare cu noi. Depresia, privită din această perspectivă, indică tot o stare disfuncțională a emoțiilor noastre. O formă interesantă și mai puțin expusă ca atare este depresia înalt funcțională. După cum precizează autoarea cărții Emoții în farfurie, „imaginea depresiei nu e doar cu acea persoană care stă în pat. Ea poate arăta și ca o persoană căreia îi e teamă să se oprească, o persoană care simte constant nevoia de a face ceva, de a lucra ceva. Opritul poate fi perceput ca fiind periculos, pentru că poate să vină la pachet cu tot ceea ce s-a reprimat până atunci.” Ea citează în capitolul dedicat expunerii emoțiilor un studiu realizat în 2013 pe 227 alergători, jumătate femei, jumătate bărbați, din care a reieșit că există legături între nevoia de evadare, reprimarea emoțională și exercițiile fizice.     

Aceste emoții nu vin pe rând. Sau separat. Pot coexista, alături de altele, cum ar fi invidia, vinovăția, rușinea sau frica. Pornind de la normalizarea acestora, tratându-le ca firești și nu ca negative în existența noastră, autoarea își invită cititorii să descopere cum pot deveni mai vulnerabili față de ei înșiși, cum pot trata și privi cu mai multă blândețe emoțiile și corpul. Și, nu în ultimul rând, cum pot vindeca ceea ce nu se vede, încă, în spatele greutății corporale.

În luna octombrie, cititorii o pot întâlni pe Ancuța Coman-Boldișteanu în cadrul mai multor evenimente organizate la Timișoara (3 octombrie, ora 19:00, Cărturești Operei), București (10 octombrie, ora 19:00, Cărturești Verona), Brașov (17 octombrie, ora 18:00, Librăria Șt.O. Iosif), Târgu Mureș (19 octombrie, ora 19:00, Cărturești), Cluj-Napoca (24 octombrie, ora 19:00, Cărturești Platinia) și Oradea (26 octombrie, ora 19:00, la Cărturești).

Ancuța Coman-Boldișteanu este psihoterapeut și fondator al proiectului „Emoții în farfurie”, cu o experiență de peste șapte ani în lucrul cu persoanele care se confruntă cu dificultăți în relația cu mâncarea și cu propriul corp, fiind specializată în terapia traumei, a atașamentului și în terapia relațională. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News