Meserii uitate. Meşterul popular care dă viaţă personajelor lui Creangă

Ionela Lungu, meșter popular. Foto: Facebook/Ionelalungu
Descriere foto: Ionela Lungu, meșter popular. Foto: Facebook/Ionelalungu

Cine ia drumul Cetăţii Neamţului este întâmpinat invariabil, la poalele acesteia, de zeci de mogâldeţe care se uită hâtru, zâmbesc sau se strâmbă la ei. Iar feţele lor modelate în lut parcă renasc amintiri. Amintiri din copilărie

Smărăndiţa popii, Păcală, Tuşa Mărioara, Moş Nichifor Coţcacriul, Dănilă Prepeleac şi câte şi mai câte personaje ale operei marelui povestitor Ion Creangă au prins viaţă din lutul Humeleştiului, frământat cu pasiune de un meşter popular.

Ionela Lungu, absolventă a Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi", dar cu un masterat în Prelucrarea Materialelor, şi-a găsit vocaţia într-o bucată de humă.

La început s-a jucat cu bucata de humă, dar când a văzut că figurina aproape că îi vorbea din palmă, a hotărât să meargă mai departe. Şi astfel s-a ajuns ca personajele lui Creangă, renăscute din mâinile sale, să ajungă în toate colţurile lumii.

"M-am apropiat către meşteşuguri fără să-mi dau seama, mai întâi dintr-o joacă, apoi m-a captivat şi am început să învăţ puţin câte puţin. Joaca a constat în modelarea unei bucăţi de humă (lut), pe vremea când încă eram studentă, apoi am dus această joacă mai departe, am încercat să integrez modelajul lutului într-o poveste şi ce poveşti ar fi fost mai potrivite, dacă nu cele ale lui Ion Creangă? Nici nu mi-a fost greu, pentru că toată copilăria mea am crescut printre materiale didactice realizate de mama şi sora mea mai mare, educatoare fiind. Pasiunea nu ar fi venit şi fără ajutorul lui Costi, soţul meu, humuleştean, crescut în acest sat cu atâtea tradiţii şi obiceiuri de iarnă, unde unele obiceiuri străvechi încă se mai păstrează", a povestit, pentru Agerpres, Ionela Lungu.

Întrebată dacă ar schimba destinul personajelor lui Creangă, dacă ar remodela şi povestea din spatele figurinelor, Ionela Lungu a răspuns, zâmbind: "Destinul din poveştile lui Creangă e imposibil de schimbat. Acolo e perfect. Tocmai că putem trage o grămadă de învăţăminte, ce am mai învăţa noi azi din greşelile personajelor dacă ele nu treceau prin atâtea păţanii? Poate chiar e momentul să învăţăm că nu e bine să dăm boii pe o căruţă, căruţa pe o gâscă, gâsca pe o traistă goală. Altfel, despre Dănilă Prepeleac nu s-ar fi povestit dacă nu ar fi".

 

Autorul articolului: Veronica Mavrodin | Dată: 10 oct, 19:36 | Categorie: Arta
Get it on App Store Get it on Google Play