Fosta soție a regretatului Mihai Constantinescu suspină de dorul regretatului artist.
Mihai Constantinescu s-a stins din viață pe 29 octombrie 2019, lăsând în urma sa multă durere. Deși au trecut aproape 5 ani de la decesul artistului, fosta soție a acestuia este în continuare devastată de durere și nu-și poate stăpâni lacrimile când se gândește la momentele în care acesta era în viață. Cei doi au divorțat în anul 2003, după 28 de ani de căsătorie.
Mihaela Constantinescu recunoaște că îi face parastas regretatului artist tot timpul și se gândește la el necondiționat.
„Eu îi fac parastas mereu și nu din an în an fac acest lucru ci fac tot timpul. Merg la un azil de bătrâni și îi fac parastas lui Mihai și părinților mei de 4/5 ori pe an cu mâncare caldă, cu aperitiv, cu desert, cu tot ce trebuie.
De exemplu aleg să dau de pomană în ziua când noi doi ne-am căsătorit, tot timpul fac pe 24 iulie pentru că pe 24 iulie 1980 ne-am cunoscut noi și pe 24 iulie era și ziua de naștere a mamei mele și tot așa”, a declarat Mihaela Constantinesu pentru Click!
Fosta soție a regretatului artist a mărturisit că îi este foarte dor de el și își amintește cu drag de toate momentele petrecute împreună și de locul lor preferat. Femeia recunoaște că își stăpânește cu greu lacrimile când vine vorba despre Mihai Constantinescu.
„Îmi este cumplit de dor de el. Am fost în vacanță unde mergeam cu el. Aveam locul nostru de suflet și am fost acolo unde mergeam împreună. Am plâns în fiecare zi... pentru că îmi aminteam clipele frumoase petrecute cu el. Nu am cum să îl uit, timpul pe mine nu m-a ajutat acest lucru. Eu am avut norocul să am un soț și niște părinți minunați, deci nu am cum să uit așa ceva.
Noi am avut o relație care a evoluat treptat și foarte frumos: am fost admiratoarea lui, după care ne-am cunoscut, după care am avut o relație profundă și tot așa. Mihai a fost un om atât de bun, a fost un om special. Am fost împreună timp de 40 de ani într-o anumită formă. Mihai este o lipsă acută în viața mea”.
”În ultimele două luni a fost în comă profundă. Semne mai existau, tot speram să-și revină. Se mai întindea, căsca, nu știu dacă mă auzea, doctorii spuneau că nu, dar eu credeam că da. Îi citeam rugăciuni, îi povesteam… Medicii spuneau că sunt reflexe involuntare. Am suferit și eu, la rândul meu. Mă gândeam că, la cât bine a făcut omul acesta, nu merită să se chinuiască atât. Chiar îmi spunea Mihai: ”Nu vreau să pic pe capul nimănui. Mai bine plec, decât să chinuiesc pe cineva, la rândul meu”. Dar, am făcut totul din iubire, toți îmi ziceau că sunt obosită, să nu mai stau atât de mult în spital, dar nu eram. Cred că primeam putere de la Dumnezeu. Mă mai duceam acasă, ca să fac un duș, apoi mă întorceam la el”.”, a declarat Simona Secrier pentru Ego.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil