Tudor Giurgiu: „Nu mai putem trăi, cu anii, în secrete și cu obsesia maladivă de a păstra aceste secrete”

Data actualizării: | Data publicării:

Considerat un nume-cheie al noii generaţii de regizori români afirmată după anul 2000, Tudor Giurgiu este regizor, scenarist şi producător, iniţiator şi preşedinte al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), cel mai mare festival de film din România şi al Galelor Premiilor Gopo.

Tudor Giurgiu, la “Reţeaua de Idoli”: “Nu mai putem trăi, cu anii, în secrete!”

Invitatul Irinei Păcurariu la “Reţeaua de Idoli”, în ediția de luni, 6 noiembrie, de la ora 21:00, la TVR 2, se numără printre cele mai cunoscute personalităţi din lumea filmului românesc.


Experienţa sa începe cu venirea în Bucureşti, la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale". “Prin 1992, am zis să dau examen pentru carnet de şofer. Îmi luasem o Dacie 1310 break. Eu conduceam ca la Cluj, super atent, iar instructorul, vâzând câte maniere aveam, mi-a luat mâinile, mi le-a pus pe schimbător şi mi-a spus “Mă, băiatule, aici e Bucureşti, nu Cluj! Aici, dacă nu domini tu, te încalecă ceilalţi. Deci, fă ceva!”. Mi-am spus atunci, că asta e o lecţie bună!”, a povestit regizorul la “Reţeaua de Idoli”.

Filmele lui Tudor Giurgiu tratează subiecte incomode. “Legături bolnăvicioase” (2006), debutul său în lung metraj, urmăreşte o relaţie de dragoste neconvenţională între două studente, un studiu îndrăzneţ despre o temă mai puţin abordată pe atunci în cinematografie. Un deceniu mai târziu, regizorul surprinde cu un film bazat pe fapte reale, “De ce eu?” (2025), despre un tânăr procuror idealist care încearcă să rezolve un complicat caz de corupţie.

“M-a surprins povestea aceasta deosebită, a unui procuror foarte tânăr, de vârsta mea, care ajunge să se sinucidă… Oare de ce? Pentru ce?”. Şi, am descoperit un om inadecvat, cu alt sistem de valori faţă de contextul în care ne aflam. Un om cu principii şi aspiraţii înalte, care nu dorea să facă compromisuri şi care s-a lovit de un sistem obtuz, care-l îndemna spre compromis”, explică regizorul.

“După întâlnirea cu “Reţeaua de Idoli”, Tudor Giurgiu mi-a spus că interviul a fost o “disecţie”, una de care nu are parte des. Eu aş spune că “operaţia” ar fi avut alt rezultat, dacă ne întâlneam după ce aş fi văzut “LIBERTATE”, un film aproape obligatoriu pentru orice generaţie de români care vrea să afle mai multe despre cine şi cum suntem astăzi şi, oarecum, de ce suntem cum suntem astăzi!”, a spus realizatoarea Irina Păcurariu despre invitatul său la “Reţeaua de Idoli”, în ediţia de luni, 6 noiembrie, de la ora 21:00.

Despre “Libertate” (2023), cel mai recent lung metraj al regizorului Tudor Giurgiu, s-a spus că este, probabil, unul dintre cele mai bune filme despre Revoluţia din 1989. Inspirat din fapte reale, filmul aduce în atenţie haosul creat în Sibiu în zilele lui decembrie 1989, eveniment descris şi de anchetatorii militari în “Dosarele Revoluţiei”.

“Nu credeam că mă voi întoarce la subiectul Revoluţiei. Momentul 1989 nu mă preocupa, credeam că s-a spus totul. Dar, iată, nu s-a spus. Oamenii încă nu ştiu cine a tras, nici cine sunt teroriştii şi nici cum a fost povestea cu lovitura de stat…. Cred că se va afla la un moment dat. Nu mai putem trăi, cu anii, în secrete şi cu obsesia maladivă de a păstra aceste secrete”, a spus Tudor Giurgiu.

În Sibiu, pe 22 decembrie 1989, armata a dus 500 de miliţieni, securişti, dar şi civili, într-o sală de sport a unităţii militare din oraş, iar ulterior i-a îndemnat să coboare într-un bazin de înot, golit de apă. Oamenii au rămas acolo mai mult de o lună. Toate acestea au fost surprinse în filmul “Libertate”, iar regizorul a stat de vorbă cu cei implicaţi.

“Au stat acolo în condiţii greu de descris, miliţieni, securişti, dar şi foarte mulţi civili, toţi cu bănuiala că ar putea fi terorişti. Dar cine sunt teroriştii? Au fost bătuţi, loviţi, lăsaţi fără mâncare, ţinuţi în frig… Oamenii nu ştiu. Se ştie despre Bucureşti, Timişoara, dar nu ştiu despre grozăvia care s-a întâmplat la Sibiu şi, în plus, despre fapul că în doar câteva zile acolo s-au tras peste două milioane de gloanţe şi au murit 99 de oameni. M-am tot întrebat: ce minte bolnavă a putut să lase să se tragă…”, a spus regizorul.

Despre “Libertate”, Tudor Giurgiu spune că “este un film pentru cei tineri, în primul rând, nu doar pentru cei care au trăit în anii aceia, cu frici şi spaime”.

 
 
 
 
 
Vezi această postare pe Instagram
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

O postare distribuită de Tudor Giurgiu (@tudor_giurgiu)

 



Irina Păcurariu: Ce întreabă tinerii după vizionarea filmului “Libertate”?

Tudor Giurgiu: Sunt, cumva, extrem de supăraţi şi nu înţeleg de ce se menţine în continuare perdeaua de fum şi de neclaritate. Pentru că ei trăiesc într-o lume în care lucrurile sunt “alb şi negru”, clare. Cred că se uită la acei ani şi la noi, cei care am trăit “Revoluţia”, ca la nişte persoane care au supravieţiuit unei perioade total nebune. Dar filmul îi interesează. Un tânăr din Constanţa mi-a mărturisit că, deşi nu dorise să vină, odată ce-a intrat în sală a fost captivat de subiect. Cred că este o lecţie de istorie, pe viu! La conversaţiile cu publicul, vorbim cam o oră cu publicul după film, comentariile tinerilor din Iaşi au fost despre emoţii şi sensibilitate. Oamenii au spus că filmul i-a făcut să plângă. La Timişoara, spectatorii au vorbit despre societate, individ, politică, minciună sau compromis. În Cluj, prima întrebare a fost: “Ştiţi, cadrul acela cum l-aţi filmat? Cum aţi pus lumina?...”.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News

Autorul articolului: Veronica Mavrodin | Categorie: Vedete


Get it on App Store Get it on Google Play


DC Media Group Audience

pixel