„Tăcerea mea i-a fost pedeapsă”. Marina Almășan, dezvăluiri despre relația cu Victor Socaciu: „Trebuia salvat”. Povestea melodiei “Inelul lui Saturn”, compusă în timp ce era însărcinată

Marina Almășan și Victor Socaciu, foto Facebook
Descriere foto: Marina Almășan și Victor Socaciu, foto Facebook

Marina Almășan face o serie de dezvăluiri despre relația cu Victor Socaciu. 

Victor Socaciu s-a stins din viață pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, la vârsta de 68 de ani. Artistul era internat de o lună în spital și se afla în comă. 

Victor Socaciu și Marina Almășan și-au unit destinele în anul 1996. Cei doi au fost căsătoriți timp de 16 ani și au împreună un fiu, pe Victoraș Socaciu. Regretatul artist și Marina Almășan s-au despărțit în 2012, iar în 2016 Victor Socaciu s-a căsătorit cu Brândușa Simion. 

 

Marina Almășan mărturisește că după moartea lui Victor Socaciu a simțit nevoia să vorbească cu acestea, în condițiile în care, în ultimii 10 ani, relația lor a fost extrem de tensionată. 

La trei luni de la moartea lui Victor Socaciu, Marina Almășan amintește de numele fostului său soț, printr-o destăinuire emoționantă. 

Aceasta a scris, pe blogul ei „Femei de 10”, despre cântecul pe care Victor Socaciu l-a compus pentru ca ei să-l cânte împreună, melodie născută în căminul lor, în timp ce ea, însărcinată fiind, gospodărea de zor. 

Marina Almășan: Lupta pe care o ducea acum era deja o luptă între viață și moarte

Marina Almășan dezvăluie o altă lumină a poveștii de dragoste pe care a trăit-o alături de Victor Socaciu. 

Mai mult, prezentatoarea TV afirmă că a simțit că Victor Socaciu nu era bine și că a simțit nevoia să-l „salveze”. 


„La câteva ore după Plecarea lui Victor către stele, am avut un impuls ciudat. 

Am simțit nevoia să-i scriu ceva, să mă adresez lui. “M-am țicnit!”- mi-am zis, după cei 10 ani de liniște, așternută între noi… Un psiholog poate mi-ar fi deslușit mai bine acest impuls. Dar..știți cum e, noi ăștia dintr-o anume generație, avem sentimentul că “ne putem descurca și singuri, fără psiholog”. …Mă frigea insă dorința de a mă adresa lui Victor, cel acum fără de suflare, și basta. Pe semne că tăcusem prea mulți ani, alegând sa-i aplic această “pedeapsă”  pentru neputerea lui de a-mi fi loial. Acum știu că nu numai tăcerea mea i-a fost pedeapsă, in toți acești ani…Și mai era ceva : zecile de semnale care-mi veneau – de la prieteni comuni, medici sau simpli cetățeni – cu privire la degradarea accelerată a stării de sănătate a fostului meu soț, au sădit în mine disperarea omului care nu mai poate sta pe margine. Mi-am jurat, prin urmare, ca imediat după Anul Nou – hotar al acelui deceniu petrecut fără Victor – să-mi iau băiatul alături și să facem ceva ca să-l salvăm pe Vic. Nu, nu-mi făcusem niciun plan de reîntoarcere la Trecut. Victor trebuia salvat, lupta pe care o ducea acum era deja o luptă între viață și moarte. Secretul păstrat în jurul lunii petrecute de acesta în spital ne-a zădărnicit planul. Cineva, poate, a răsuflat ușurat…


…Una peste alta, pe 27 ianuarie, pagina mea de Facebook a primit o postare stranie. Și nu faptul ca rândurile mele au adunat în cateva ore peste o mie de aprecieri, m-a bucurat. Căci postarea nu era nicidecum pentru prietenii mei virtuali…Prin ea rememoram un soi de “supărare” pe care i-o făcusem cândva lui Victor. Cândva, la începuturile noastre. 

Mesajul  meu pe Facebook a sunat cam așa : 

Victor, am o datorie față de tine…

Ai plecat știu, supărat – printre multe alte supărari pricinuite de  cei din jurul tău – că niciodată , dar niciodată în atâta amar de ani petrecuți alături, eu nu am vrut să cântăm împreună, public,  cântecul nostru…  

  ”Inelul lui Saturn” s-a născut în anul în care ne-am căsătorit, pe muzica ta, versurile noastre…Iar la un an distanță, la insistențele tale, l-am cântat împreună, intr-un studiou profesionist,  pentru noul tău CD ( Lânga inimă îmi stai). Da, știu că îți plăcea să mă asculți cântând prin casă , în timp ce trebăluiam , cu Victoraș în pântecele mele, dar tu știi că n-am vrut niciodată, nici in ruptul capului să ies pe scenă și să cânt alături de tine : tu erai atât de mare, eu…o biată amatoare cu ceva voce și multă-multa iubire în suflet.. Ai tot tras de mine, dar eu refuzam mereu, știind bine care-mi era locul. Eu aveam emisiunile mele, tu – scenele țării. 

….Într-un târziu, așadar, am înregistrat piesa, ea a apărut pe CD, însă te-am rugat să nu faci vâlva în jurul acestui cântec. Altele erau piesele de rezistență ale albumului tău, altele meritau să circule, să iasă în față. “Inelul lui Saturn” era al nostru, numai al nostru și așa trebuia să rămână…

…Astăzi am hotărât să-i dau drumul să zboare. Să zboare în urma  sufletului tău, care știu că a plecat atat de neliniștit Dincolo…

Ia cu tine , Victor, cântecul nostru, să-ți țină de cald. Să-ți fie în jurul sufletului, ca un inel. Al lui Saturn…”

…și urma linkul către  melodie”, a scris Marina Almășan pe blogul ei. 

   


“Inelul lui Saturn”, povestea cântecului lui Victor Socaciu

În continuare, prezentatoarea TV a povestit cum s-a născut acest cântec. 

„N-aș putea preciza cu exactitate ziua in care Victor a scris “Inelul lui Saturn”. După ce ne-am început viața sub același acoperiș, muzica a devenit parte din casa noastră. Victor era cântărețul “oficial”, iar eu – amatoarea sublimă, pasionată într-atât însă de muzică, încât lălăiam și eu, toată ziua bună-ziua, pe lângă el. Cântam tot ce-mi trecea prin cap : fie îi țineam isonul lui Victor, când compunea ( muzica sa mi se lipea imediat de timpane și soțul  meu era fascinat de ușurința cu care reproduceam, pe loc, pasaje muzicale proaspăt “inventate”. Apoi cântam melodiile mele preferate din repertoriul internațional, cântam cântece din Ardeal ( țin minte că la “Cântecul lui Avram Iancu” reușeam un duet de zile mari!), fredonam Ennio Morricone ( compozitor de care ne îndrăgistiserăm amândoi, într-una din călătoriile noastre cu mașina prin Europa și în care CD-ul cu muzica din filme a lui Morricone aproape că se subțiase, de atâta ascultat!) . Lângă mine, când “avea loc”, Victor se strecura cu chitara lui și, pe nesimțite, în timp ce eu fierbeam o ciorbă sau tocam vinete, se mai năștea câte un cântec. Așa s-a născut și “Inelul lui Saturn”.  Țin minte doar că Victor mi-a spus : “-Cântecul ăsta va fi pentru noi”. “- Cum adică , “pentru noi”?!?” – l-am întrebat, mirată. “- Adică îl vom cânta împreună. O să-i scriu versurile , mergem zilele astea la studiou la Adi  (Adrian Ordean) și o să-l cânți cu mine! “ “- Nici gând! – am replicat. Așteaptă să nasc, nu mă supune unui astfel de stres în perioada asta!” – m-am fofilat eu, dând vina pe Victorașul încă nenăscut și sperând că Victor va uita. Nu că nu m-ar fi plăcut ideea, dar eram conștientă că alăturarea mea unui mare artist nu v a face decat să mă situeze pe mine pe poziții de inferioritate. Deși…din butoane și răgetul unui măgar poate deveni tril!”, a mai spus prezentatoarea TV. 



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News

Autorul articolului: Veronica Mavrodin | Dată: 15 Martie, 09:26 | Categorie: Vedete
Get it on App Store Get it on Google Play