Sfânta Cuvioasa Parascheva este cinstită pe 14 octombrie. În credința populară, Sfânta Parascheva este numită "Vinerea Mare de Toamnă" sau "Vinerea celor 12 vineri".
Sfânta Parascheva, numită "cea Nouă", de la Iaşi, "a Moldovei luminătoare" şi lauda întregii Ortodoxii, s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al Xl-lea, din părinţi binecredincioşi şi de bun neam, aşa cum arată părintele Ioanichie Bălan în "Patericul Românesc".
Cei doi copii ai familiei, Parascheva şi Eftimie, fratele său mai mare, au primit o creştere aleasă şi educaţie religioasă. Eftimie a intrat înaintea ei în nevoinţa monahală şi, pentru sfinţenia vieţii lui, a ajuns episcop al Matidiei. La fel şi Sfânta Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mănăstire de fecioare din oraşul Ieraclia Pontului.
După cinci ani a plecat la Ierusalim, s-a închinat la Mormântul Domnului şi a rămas mai mulţi ani într-o mică mănăstire de călugăriţe pustnice de pe Valea Iordanului.
În aşezământul de la Iordan s-a nevoit cu şi mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli şi rugându-se pentru lume. Faptele ei cele bune erau desăvârşita curăţie a minţii şi a inimii de gânduri şi imaginaţii pătimaşe, neîncetata rugăciune cu lacrimi de bucurie, postul şi privegherea de toată noaptea şi dragostea pentru Hristos, Fiul Lui Dumnezeu.
"Trei au fost marile virtuţi care au împodobit sufletul şi viaţa Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iaşi: îngereasca feciorie, milostenia, adică lepădarea de cele pământeşti, şi dumnezeiasca rugăciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuţi le-a iubit fericita din copilărie şi prin acestea, în chip deosebit, s-a dezbrăcat de orice cuget pământesc, a biruit pe diavoli şi s-a numărat în ceata Sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu" ("Patericul Românesc", arhimandrit Ioanichie Balan, 2011).
La vârsta de 25 de ani, povăţuită fiind de îngerul Domnului, s-a reîntors în patrie şi s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat.
Pe la jumătatea secolului al XI-lea, la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată aproape de malul mării. Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul său, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost găsite întregi în pământ şi au fost puse în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire şi închinare.
La Epivat au stat sfintele ei moaşte aproape 175 de ani.
În anul 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strămutat moaştele Sfintei Parascheva la Târnovo, unde au stat încă 160 de ani, fiind depuse în catedrala cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Mai târziu, patriarhul Eftimie al Bulgariei a scris "Viaţa Cuvioasei Parascheva" şi a trecut-o în sinaxarul Bisericii cu zi de prăznuire la 14 octombrie. Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cultul Sfintei Parascheva a trecut şi la nordul Dunării.
În 1393, sfintele ei moaşte au fost dăruite lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti, iar după trei ani turcii le-au dat cneaghinei Anghelina a Serbiei, care le-a strămutat la Belgrad, unde au rămas 125 de ani.
După ocuparea Serbiei de către turci, în 1521, moaştele Sfintei Parascheva au fost luate şi duse în palatul sultanului din Constantinopol. Au fost apoi răscumpărate de Patriarhia Ecumenică cu 12.000 de ducaţi de aur şi au rămas în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani.
În 1641, ajungând Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomană cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a dăruit moaştele Cuvioasei Parascheva, drept recunoştinţă, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol şi Ierusalim pe mai mulţi ani.
Moaştele Preacuvioasei Parascheva au ajuns în Iaşi în anul 1641, la 13 iunie, şi au fost aşezate cu multă cinste în biserică atunci zidită, a Mănăstirii Sfinţilor Trei Ierarhi. Aici au stat până la 26 decembrie, 1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi, unde se află şi astăzi.
Nenumărate sunt minunile şi vindecările de boli făcute credincioşilor, care au alergat cu rugăciuni şi lacrimi la moaştele Sfintei Preacuvioasei Parascheva de la Iaşi, de-a lungul a 350 de ani de când ocroteşte Moldova şi ţara noastră. Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva rămâne însă chiar preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii. De aceea a fost luată ca protectoare în toate ţările ortodoxe din Balcani. (sursă: "Patericul Românesc", arhimandrit Ioanichie Balan; ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011), notează Agerpres
Sfanta Cuvioasa Parascheva este cinstita pe 14 octombrie. In credinta populara Sfanta Parascheva este numita "Vinerea Mare de Toamna" sau "Vinerea celor 12 vineri". Onomasticul grec "paraskevi" inseamna "a cincea zi a saptamanii, vineri".
"Vinerea Mare de Toamna" se celebreaza in miez de toamna, cand desfrunzirea arborilor si "incaruntirea" campurilor, de brumele timpurii, anuntau "imbatranirea timpului" si incheierea ciclului calendaristic" (dr. Maria Bocse, specialist in etnologie).
In cinstea Sfintei Parascheva, crestinii tineau 12 vineri legate de anumite praznice si sfinti (din prima saptamana a Postului Mare, dinaintea Bunei-Vestiri, din Saptamana Mare, dinaintea Inaltarii, dinaintea zilei Sfintei Treimi, dinaintea sarbatorii nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, dinaintea sarbatorii Sfantului Ilie, dinaintea Adormirii Maicii Domnului, dinaintea Sfintilor Arhangheli, dinaintea Sfintilor Cosma si Damian, dinaintea Nasterii Domnului, dinaintea Botezului Domnului).
In traditia populara, "Sfanta Vineri" este cea care stapaneste lumea femeilor si a indeletnicirilor acestora. In aceasta zi era interzisa munca la camp, spalatul rufelor, cusutul, torsul si tesutul.
Ziua Sfintei Parascheva este si zi de pomenire a celor trecuti in "Lumea Neintoarcerii". Cu aceasta ocazie se dau de pomana paine din graul nou si must.
Credintele si legendele populare o infatiseaza pe Sfanta Parascheva sub chipul unei batrane care vegheaza pentru sanatatea oamenilor si fertilitatea pamantului. Apare sub chipul batranei deoarece, ca personificare a zilei, ea este cea mai batrana dintre surorile ei. Sfanta Cuvioasa Parascheva mijloceste catre Domnul pentru toti crestinii, ocroteste si izbaveste de boli, de spaima si de pagube, risipeste furtunile, aduce mana roditoare si belsug.
Sfanta Cuvioasa Parascheva este cinstita ca fiind aducatoare de ploi manoase, imbelsugatoare de roade bune, veselitoarea plugarilor. Ca ocrotitoare a apelor, chipul ei aparea adesea langa rauri sau fantani, iar apa respectiva devenea tamaduitoare. Din acest motiv exista obiceiul in unele locuri sa se aseze icoana Sfintei Parascheva langa fantani si izvoare.
Sfanta Cuvioasa Parascheva daruieste ajutor, prin rugaciunile ei, tinerilor si batranilor, fecioarelor si mamelor, bolnavilor si saracilor. Anumite rugaciuni inchinate ei erau scrise pe mici pergamente si purtate la gat, ca aparatoare de boli. In cazul durerilor de cap acestea se legau la frunte.
Sarbatoarea inchinata Sfintei Parascheva concentra numeroase practici de pronosticare meteorologica. Taranii cunosteau cum va fi iarna, in functie de modul in care dormeau oile in ziua praznuirii ei: daca dormeau unite, era semn ca iarna va fi grea, iar daca dormeau rasletite, era chipul unei ierni blande, potrivit CrestinOrtodox.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil