Regizorul Dan Chişu, despre ''5 minute'': Niciun personaj nu e pozitiv sau negativ

Dan Chisu, captura Video YouTube/ Agerpres
Descriere foto: Dan Chisu, captura Video YouTube/ Agerpres

Regizorul Dan Chişu povesteşte, într-un interviu acordat Agerpres, despre cum a apărut ''5 minute'', film care pleacă de la incidentul petrecut în anul 2013, la Cinema Muzeul Ţăranului Român, când mai mulţi protestatari au întrerupt proiecţia peliculei "The Kids Are All Right", deranjaţi de faptul că protagonistele erau un cuplu gay.

"M-am gândit că ar fi foarte interesant să spun povestea asta, dar, pentru că este vorba de adevărul fiecăruia, am încercat ca fiecare personaj să deţină el o parte de adevăr sincer, în care crede şi care îl defineşte, pentru că niciun personaj nu este pozitiv sau negativ, niciun personaj nu este rău, există doar felul în care ei sunt aşezaţi unul în faţa altuia", spune Dan Chişu.

El dezvăluie câte ceva şi despre filmul făcut în perioada de pandemie, proiect scris "în trei zile", filmat "în şase zile", editat "în încă şase zile" şi deja vândut.

„Am văzut ce s-a întâmplat în cinema, ca ştire, după care am văzut un material publicat pe Youtube. Cineva care a filmat acolo a lăsat să plece în Youtube acest material de vreo două ore în care erau discuţii între oameni şi eu eram doar revoltat pentru genul de atitudine şi mă întrebam de ce nu s-a oprit mai repede acea proiecţie. După aceea am văzut încă un material, în care un individ spunea "eu i-am văzut pe jandarmi, au venit şi nu au intrat, ba chiar spuneau că 'nu prea ne plac ăştia cu homosexualitatea lor'". În clipa aia mi-am dat seama că nu credeam că un jandarm poate să aibă o asemenea atitudine sau că un jandarm nu poate să îşi respecte misiunea din motive personale. Am căutat să văd dacă este adevărat sau nu şi am aflat că, de fapt, chiar n-au intrat, au stat şi au legitimat pe toată lumea. Deci se crease acel, hai să-i spunem, loc în care cineva a luat o decizie greşită, după părerea mea, pentru că oamenii care vorbeau acolo spuneau: "stăm de două ore aici, nu face decât să ne legitimeze pe toţi şi nu ştim de ce, pentru că legitimarea se face în urma unei acţiuni". În clipa aia mi-a trecut prin cap că aş putea să scriu ceva, dar nu eram foarte sigur, pentru că nu aveam încă o poziţie fermă asupra subiectului şi mi-am dat seama că singura soluţie este să las adevărul fiecăruia să iasă la iveală, pentru că am aflat, uitându-mă foarte mult la ce se întâmplă în lume astăzi, că adevărul este relativ, depinde cine îl prezintă, cum îl prezintă, şi am constatat că mass-media are o putere extraordinară de a manipula sau a înfrumuseţa adevărul, sau a-l clasa, a-l machia, şi trăim într-o lume în care deja fake news-ul e ceva la ordinea zilei. L-am văzut eu cu ochii mei pe Obama spunând nişte gogomănii imense, după care am văzut omul care îi imita vocea, după care l-am văzut pe cel care îi anima buzele. Deci, dacă până acum puteai să spui 'am văzut eu', nu mai este un argument. Am văzut o pictură a lui Rembrandt vorbind, vorbea perfect, intona perfect, avea dicţia şi mişcarea buzelor era exact pe cuvântul respectiv.

Dar să ne întoarcem la poveste. M-am gândit că ar fi foarte interesant să spun povestea asta, dar, pentru că este vorba de adevărul fiecăruia, am încercat ca fiecare personaj să deţină el o parte de adevăr sincer, în care crede şi care îl defineşte, pentru că niciun personaj nu este pozitiv sau negativ, niciun personaj nu este rău, există doar felul în care ei sunt aşezaţi unul în faţa altuia. De aceea jandarmul meu este convins că viaţa lui este minunată, că este un om impecabil, care are o soţie impecabilă, doi copii nemaipomeniţi, că vecinii îl respectă pe scară şi că trăieşte o viaţă nemaipomenită într-un final de carieră în care este perfect şi faptul că acea jurnalistă se agaţă de el ca buldogul de victimă îl face să creadă că din cauza ei i s-a terminat lui viaţa liniştită. Pe mine m-a interesat să arăt că el, de fapt, avea o viaţă pe care nu şi-o recunoştea. Practic el aruncă vina dezastrului din viaţa lui pe seama acelei reporteriţe, iar eu am vrut să arăt în filmul meu că, de fapt, chiar şi în adevărul nostru există momente şi zone de umbre în care nu ştim care este de fapt adevărul, nu recunoaştem de cele mai multe ori ce este în dezordine”, a povestit Dan Chișu pentru Agerpres. 

 



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News

Autorul articolului: Spectacola | Dată: 01 noi, 14:40 | Categorie: Vedete
Get it on App Store Get it on Google Play