“Am intrat în comă diabetică și în depresie“. Eugen Cristea, mărturii cutremurătoare despre cele mai grele încercări ale vieții

Eugen Cristea a știut mereu cum să aducă zâmbetul pe buze publicului, sau chiar și o lacrimă, atunci când a interpretat un rol dramatic. Viața i-a adus și lui, atât zâmbete, cât și lacrimi, iar cele mai grele încercări l-au dus mai aproape de Dumnezeu. 

Actorul Eugen Cristea a vorbit despre cea mai grea încercare prin care a trecut, coma diabetică urmată de o puternică depresie.

În anul 2017, Eugen Cristea a suferit un accident vascular, despre care spune că l-a împins spre un stil de viață sănătos. În pandemie, însă, sănătatea actorului a fost din nou în pericol. 


„Au fost două până acum, infarctul și atacul cerebral. Ele m-au marcat dar un singur lucru m-a deranjat, faptul că sunt încercări date de Dumnezeu. Nu pedepsești un om care chiar duce un regim de viață sănătos. Eu mi-am revenit rapid mai ales după atacul cerebral, seara deja umblam prin saloane.

Am scapăt de covid, cred că am făcut o formă mai ușoară, și cred că m-am îmbolnăvit de frică și atunci a fost un moment în care m-am blocat. 8 zile nu am vrut să mănânc și să mai iau medicamente așa că am intrat în comă diabetică și în depresie”, a declarat Eugen Cristea pentru Fanatik.


Eugen Cristea: “Eu sunt un tip credincios, superstițios, cred că Dumnezeu le aranjează pe toate”


După ce a scăpat de coma diabetică, actorul s-a cufundat într-o depresie puternică. El spune că a reușit s ă treacă peste perioada neagră cu ajutorul credinței.

„Nu poți să te faci bine decât singur, cu auto control, să ai singur grijă de tine, multă introspecție, liniște de unul singur. Este foarte greu să dai sfaturi. Eu sunt un tip credincios, superstițios, cred că Dumnezeu le aranjează pe toate. Sunt oameni care mi-au făcut rău direct și au pățit-o după un timp”, a mai spus acesta pentru sursa citată. 

 

Căsnicia cu actrița Cristina Deleanu

Și-a cunoscut soția când avea doar 12 ani. Pe atunci, actrița Cristina Deleanu deja avea o carieră înfloritoare, iar tânărul Eugen Cristea o privea ca pe o „străină”. Ani mai târziu, viața i-a adus împreuna, și așa au rămas. Actorul spune că acesta este secretul mariajului lor: faptul că fac totul împreună.

„Pe Cristina Deleanu am văzut-o în spectacole la Iași când aveam 12 ani, în 1964, și mi s-a părut foarte ciudat, n-am înțeles ce caută o actriță franțuzoaică sau italiancă într-un teatru românesc, vorbind românește. Cristina era o mare, mare frumusețe, făcea parte din familia marilor actrițe Jeanne Moreau sau Annie Girardot.

Apoi am văzut-o în foarte multe filme și am devenit colegi în ’81, eu am intrat la Național pe 15 ianuarie și ea a venit, prin transfer, câteva luni mai târziu. Când am văzut-o m-am ‘prăbușit’, mai ales că am făcut ‘Vlaicu Vodă’ împreună, imediat ce a venit la Național. Juca o domniță, avea un costum mișto și o coroniță foarte interesantă pe cap”, a mai povestit actorul.


Secretul unei căsnicii fericite

Sunt de 39 de ani împreună și continuă să se completeze în tot ceea ce fac.

„Nu e neapărat vorba de multe lucruri, trebuie doar respect și înțelegere. Unele certuri sunt din cauza celor din jur, a prostiei și lipsei de înțelegere cu cei din jur. Dacă trebuie să ne vedem cu cineva și întârzie eu încep să înjur, ea îi ia apărarea și începem să ne certăm.

Totul, dar absolut totul se face împreună. În afară de spălatul vaselor, unde am fost iertat. Îmi place să dau cu aspiratorul, să fac curat, să fie totul în ordine, când apuc îi fac ghetuțele negre cu cremă. Eu plătesc toate facturile, ea plătește mâncarea, ne facem cadouri”, a mai spus acesta.

 

Eugen Cristea, actor de teatru şi film şi prezentator şi realizator de emisiuni de televiziune, s-a născut la 18 aprilie 1952, la Bucureşti.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale", promoţia 1976, clasa profesor Eugenia Popovici, potrivit biografiei de pe site-ul Teatrului Naţional Bucureşti, https://www.tnb.ro/.

A jucat pe scena Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti în zeci de piese, dintre care amintim: "Fata din Andros" de Terentiu (regia Grigore Gonţa, 1978), "Gimnastică sentimentală" de Vasile Voiculescu (regia N.Al. Toscani, 1980), "Coana Chiriţa" de Tudor Muşatescu după Vasile Alecsandri (regia Horea Popescu, 1981), "Filumena Marturano" de Eduardo de Filippo (regia Anca Ovanez Doroşenco, 1981), "Cheile oraşului Breda" de Ştefan Berceanu (regia Sanda Manu, 1981), "Ploşniţa" de Vladimir Maiakovski (regia Horea Popescu, 1982), "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu (regia Mihai Berechet, 1983), "D'ale carnavalului" de I.L. Caragiale (regia Sanda Manu, 1984), "Autograf" (spectacol one-man-show) de George Arion (regia Cristina Deleanu, 1987), "O trilogie antică" după Euripide şi Seneca (regia Andrei Şerban, 1990), "Noaptea regilor" de William Shakespeare (regia Andrei Şerban, 1991), "Goana după fluturi" de Bogdan Amaru (regia Grigore Gonţa, 1993), "Ondine" de Jean Giraudoux (regia Horea Popescu, 1994), "Roberto Zucco" de Bernard Marie Koltes (regia Felix Alexa, 1995), "Numele trandafirului" de Umberto Eco (regia Grigore Gonţa, 1999), "Moartea unui comis-voiajor" de Arthur Miller (regia Horea Popescu, 1999-2000), "Omul din La Mancha" de Dale Wassermann (regia Ion Cojar, 2001), "Tărâmul celălalt" de Duşan Kovacevic (regia Horea Popescu, 2002), "Revizorul" de N.V. Gogol (regia Serghei Cerkasski, 2002), "Apus de soare" de Barbu Ştefănescu Delavrancea (regia Dan Piţa, 2004), "Burghezul gentilom" după J.B.P. Moliere (regia Petrică Ionescu, 2006), "Jocul ielelor" de Camil Petrescu (regia Claudiu Goga, 2007), "Tragedia lui Carmen", adaptare după Peter Brook (regia Ion Caramitru, 2007), "Carte de vizită" - One man show (2014), "Allegro, ma non troppo" de Ion Minulescu (regia Răzvan Popa, 2014) ş.a.


A semnat, totodată, regia pieselor "Ionescu sau o ipoteză absurdă" de Iosif Naghiu şi "Cupa" de Paul Everac şi a fost regizor secund al pieselor "Moştenirea", "Parcul", "Travestiuri", "Autograf", "Numele trandafirului" şi "Anton Pann". În prezent este actor colaborator la Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti, potrivit site-ului TNB.

Pe scena Teatrului Naţional din Timişoara a jucat în piese precum: "Nu suntem îngeri" de Paul Ioachim (regia Emil Reus), "A cincea lebădă" de Paul Everac (regia Emil Reus), "Comedia erorilor" de William Shakespeare (regia Ioan Ieremia), "Clipa" de Dinu Săraru (regia Ioan Ieremia), "Emil şi detectivii" de Erich Kastner (regia Dan Radu Ionescu), "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale (regia Dan Radu Ionescu).

A jucat, de asemenea, în piesele "O premieră furtunoasă" de Octavian Sava (regia Cezar Ghioca, 2011, la Teatrul Constantin Tănase), "Nunta" de Ion Băieşu (regia Dan Tudor, 2011, la Teatrul Tudor Vianu, Giurgiu), "Beethoven cânta din pistol" de Mircea M. Ionescu (regia Constantin Dicu, la Theatrum Mundi, Bucureşti), "Grenada", text şi regie Olga Delia Mateescu (2011, la Teatrul Masca), "Statuia Libertăţii" de Olga Delia Mateescu (regia Răzvan Diaconu, 2007, la Teatrul Masca), "5 acte de dragoste", colaj de texte din dramaturgia americană (regia Moshe Yassur, 2008, la Centrul Cultural Evreiesc) ş.a. A făcut parte din distribuţia spectacolului "Tragedia lui Carmen", adaptare de Peter Brook şi Marius Constant după Georges Bizet, regia Ion Caramitru, o producţie UNITER în cadrul programului "Sibiu, capitală culturală europeană 2007", potrivit https://www.tnb.ro/.

Tot în domeniul teatral, a fost distribuit, în cadrul unor proiecte independente, în piesele "Avarul" de J.B.P. Moliere (regia Daniel Niţoi, 2013), "Nimeni nu-i perfect" de Simon Williams (regia Radu Beligan, 2012), "Iubiri inaccesibile" de Paul Edmond (regia Răzvan Popa).

 

Eugen Cristea a jucat şi în filme ("Mult mai de preţ e iubirea", regia Dan Marcoci, 1982; "Colierul de turcoaze", regia Gheorghe Vitanidis, 1985; "Enigmele se explică în zori", regia Aurel Miheleş, 1987; "E pericoloso sporgersi", regia Nae Caranfil, 1994; "Asfalt Tango", regia Nae Caranfil, 1996; "Femeia visurilor", regia Dan Piţa, 2005; "Păcală se întoarce", regia Geo Saizescu, 2006), în serialele pentru televiziune "Om sărac, om bogat" (serial ProTV, 2006-2007) şi "Inimă de ţigan", regia Iura Luncaşu (serial Acasa TV, 2007-2008) şi a fost distribuit în numeroase coproducţii, dintre care amintim: "Evasion" (regia Jacek Gasiorowski, 1992), "Nostradamus" (regia Roger Christian, 1994), "Capitaine Conan" (regia Bertrand Tavernier, 1996), "Le corps d'un homme" (regia Claude Michel Rome, 1997), "Clockmaker" (regia Christopher Remy, 1998), "Mysterious museum" (regia David Schmoeller, 1999), "Les sept vies du Dr. Laux" (regia Jacek Gasiorowski, 2000), "The Secret Kingdom" (regia David Schmoeller, 2002), "Le Pere Goriot" (regia Jean-Daniel Verhaeghe, TV, 2004), "Le Domain Perdu" (regia Raoul Ruiz, 2005), "Second in Command" (regia Simon Fellows, 2006).

A jucat şi în piese de teatru pentru televiziune ("Muşcata din fereastră", regia Olimpia Arghir; "Arhipelagul Lenoir", regia Constantin Dinischiotu) şi a prezentat şi realizat emisiuni de televiziune precum "Feriţi-vă de măgăruş!" (1990-1997), "Ghici cine vine la mine?" (1998-1999), "Ceaiul de la ora 5" (1996-1999), "Kiki, Riki, Miki", "Arca Marinei".

 


Are şi compoziţii proprii pentru copii (caseta "Country" - compilaţie - cu două compoziţii proprii şi caseta "Nu vă feriţi de măgăruş!"), iar "Soldat căzut din iubire" este o casetă de autor, pe versuri de George Arion, cu compoziţii personale originale. A susţinut concerte cu propria trupă de folk-rock-blues "Atelier" la: Terasa Actorilor, Casa Eliad, Cercul Militar, în apariţii la televiziuni, Festivalul folk "Om bun" (1999 şi 2000).

 


Este traducător al romanelor S.F. "Maşinăria rock and roll", "Trecând prin flacără" şi "Îngerii cancerului" de Norman Spinrad, "Nouă prinţi din Amber" de Roger Zelazny.

În 2004 i-a fost conferită Medalia "Meritul Cultural" clasa I, Categoria D - "Arta Spectacolului", notează Agerpres.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News

Autorul articolului: Veronica Mavrodin | Dată: 10 ian 2023, 21:30 | Categorie: Vedete
Get it on App Store Get it on Google Play