Alex Popa, despre meseria de actor în 2022: „Pandemia a pus teatrul sub semnul întrebării și schimbării” EXCLUSIV

EXCLUSIV

„Arlecchino și pierdutele iubiri”, „Urâtul”, „Familia Addams”, „Cenușăreasa”, „Băiatul cu șosete roz”, „Turandot” sunt spectacolele în care joacă Alex Popa, pe scena Teatrului EXCELSIOR. L-am invitat pe Alex la un interviu despre marile întâlniri din cariera sa, statutul de vedetă și perspectiva de a pleca din țară.

„ÎNTÂLNIREA CU ACTORUL MIKLOS BACS ESTE CEA MAI IMPORTANTĂ ÎNTÂLNIRE DE CARE AM AVUT PARTE”


SPECTACOLA: Eşti din Timişoara. Ai studiat la Cluj, la Universitatea Babeș-Bolyai - Facultatea de Teatru și Televiziune, Artele Spectacolului, secția Arta Actorului. De ce ai optat pentru Cluj şi nu pentru Bucureşti, de exemplu?

Alex Popa: Ceea ce m-a determinat să aleg Clujul a fost faptul că am avut ocazia să-l întâlnesc pe cel care urma sa-mi fie profesor: actorul Miklós Bács. Am fost încântat de pasiunea pe care o avea atunci când vorbea despre teatru. Este un om cu o vitalitate extraordinară și cred că este cea mai importantă întâlnire de care am avut parte.

SPECTACOLA: Când ai știut că Actoria este drumul tău? Sunt mulţi tineri talentaţi care, atunci când trebuie să decidă, se îndreaptă către alte facultăţi, de teama perspectivei. Care este, în opinia ta, măsura de la care ai certitudinea că actoria este alegerea potrivită pentru planul de carieră?

Alex Popa: Eu m-am hotărât treptat să dau la actorie. Sigur, am cochetat încă din copilărie cu asta, în sensul în care îmi făcea plăcere „să mă dau în stambă”. Dar mi-am dat seama că aș putea să fac această meserie odată ce am intrat în trupa de teatru a școlii și îmi plăcea ceea ce făceam acolo. Tot acolo am primit și validarea - absolut necesară pentru un adolescent - care mi-a întărit și mai tare planul. A deveni actor nu este o alegere bună din punct de vedere al carierei. Nu se încadrează printre meseriile care îți oferă „succesul” pe plan profesional, așa cum este el înțeles în societate, dar cine alege să fie actor nici nu ar trebui să se gândească la asta. Da, este o meserie de multe ori lipsită de certitudini și perspective, însă cine vrea să o facă nu are nevoie de mai mult decât pasiune.

SPECTACOLA:  Care este primul spectacol din facultate în care îţi aminteşti că ai avut succes? 

Alex Popa: Nu țin minte să fi repurtat mari succese în facultate. Nici nu era locul pentru asta. În școală descoperi, înveți, încerci și evoluezi. Fiecare în felul și ritmul lui. Un succes mi s-a părut mereu că am fost într-o clasă cu colegi talentați și deștepți de la care am avut ce să învăț. 

 

SPECTACOLA:  Care erau în România, în 2017 când ai absolvit tu, perspectivele unui actor cu diplomă? Consideri că astăzi, în 2021, s-au schimbat?

Alex Popa: Am avut într-adevăr norocul să termin într-o perioadă de creștere economică, în care și teatrul era mult mai efervescent decât acum. Prin efervescent mă refer la situația financiară care permitea teatrelor și creatorilor să propună proiecte, să angajeze actori și colaboratori. Din păcate, acest lucru nu este valabil și în 2021. Lucrurile sunt poate mai complicate decât au fost vreodată în ultimele câteva zeci de ani și cel mai probabil revenirea va fi una treptată. Cred că s-au schimbat și perspectivele legate de teatru ca formă de artă. Nu îmi e foarte clar în cel fel anume s-au schimbat dar mi se pare ca pandemia a pus teatrul sub semnul întrebării și schimbării.

 

„URÂTUL” A APĂRUT DIN DORINŢA DE A NE ÎNTOARCE PE SCENĂ


SPECTACOLA: Care este statutul cel mai potrivit pentru un actor - cel de freelancer sau cel de actor angajat?

Alex Popa: Statutul cel mai potrivit pentru un actor este cel în care poate să-și practice meseria, indiferent de cadrul în care o face. E drept, actorii angajați se bucură de libertatea pe care ți-o dă un venit lunar și asta te ajută să-ți faci meseria în liniște. Există avantaje și dezavantaje în ambele situații. Nu cred că poți fi actor freelancer o viață întreagă la noi în țară. Din păcate arta, sub orice formă, se consumă relativ puțin și publicul nu este dispus să plătească prea mult pentru asta. De aceea actorii au nevoie şi de un cadru instituționalizat și e normal să vrea să se angajeze. 

SPECTACOLA: Care rol, dintre toate cele pe care le-ai interpretat până acum, te-a provocat cel mai mult la introspecţie şi, mai apoi, la autodepăşire?

Alex Popa: Cred ca este vorba despre rolul Revizorul din piesa omonimă în regia lui Slava Sambriș. Am muncit cu toții mult la acel spectacol și am avut ocazia să lucrez cu un regizor și un om foarte special. 

SPECTACOLA: Unul dintre cele mai recente proiecte de succes în care ești implicat este spectacolul „Urâtul” de Marius von Mayenburg la Teatrul EXCELSIOR. Povestește-ne cum a apărut acest spectacol, de ce v-ați orientat către acest text....

Alex Popa: „Urâtul” a apărut din dorința de a ne întoarce pe scenă. Se împlinea un an de la prima închidere a teatrelor din martie 2020 când am vorbit cu colegii mei să începem împreună un proiect. Am vorbit cu Mădălin Hîncu, regizorul spectacolului, cu Maria Rotar, directorul artistic al Teatrului Excelsior și am început repetițiile. Nu știam dacă inițiativa noastră va avea o finalitate, deși speram la una, dar ne-am bucurat de normalitatea de a repeta la ceva. Ulterior, am avut o vizionare în care s-a hotărât să finalizăm spectacolul și să intre în repertoriul teatrului. Cred că este un spectacol frumos. Textul lui Mayenburg nu este unul călduț, pune întrebări destul de incomode vizavi de felul în care ne vedem, suntem văzuți și ce suntem în stare să facem pentru a ne simți bine în pielea noastră, iar asta nu se rezumă doar la aspectul fizic. Textul și spectacolul propun o temă complicată care este ilustrată fără edulcorări inutile și de aceea ni s-a părut că este extrem de potrivit pentru publicul țintă al teatrului. În plus, textul oferă niște roluri colorate și e plăcut să te joci cu ele.

SPECTACOLA: Un alt succes al tău este rolul Arlecchino din spectacolul „Arlecchino și pierdutele iubiri” de Enrico Bonavera. Ai „intrat” în acest rol după o perioadă foarte scurtă de repetiții. Ce înseamnă această provocare profesională pentru tine? Cum a fost această experiență?

Alex Popa: Înseamnă o muncă condensată și ceva mai mult stres. Experiența atunci pe moment nu este neapărat plăcută. Nu sunt genul actor care acumulează foarte mult într-un timp foarte scurt. Dar pe măsură ce am jucat spectacolul am început să găsesc libertatea în forma construită de altcineva și să-mi aduc și eu contribuția. Mă bucur să joc acest spectacol.

SPECTACOLA: Unul dintre cele mai apreciate spectacole în care joci este „Familia Addams”, în regia lui Răzvan Mazilu, un spectacol cu foarte multe premii, mereu așteptat de publicul care epuizează repede biletele. Din experiența ta, care este „rețeta” pentru ca un spectacol să aibă cu adevărat succes la public?

Alex Popa: Sunt mai multe lucruri. Contează renumele titlului, al regizorului, dar probabil cel mai important este că spectacolul și-a câștigat el însuși faima de a fi un spectacol bun. Și asta atrage spectatori. În plus, e un spectacol la care e destul de greu sa nu te simți bine și să te destinzi, lucru de care oamenii au nevoie. „Familia Addams” este un spectacol bun pentru că s-a muncit mult la el. Nu a fost un spectacol grăbit. Răzvan Mazilu și-a luat timpul necesar pentru ca tot mecanismul să funcționeze perfect. Și asta se vede cu ochiul liber. Toate trupa, de la mașiniști la actori, la fiecare reprezentație.

 

SPECTACOLA: Se spune că pentru actori este mai ușor să evolueze dacă își caută repere și modele. Care sunt profesioniștii care te inspiră pe tine?

Alex Popa: În primul rând îmi admir profesorii. Le sunt extrem de recunoscător pentru efortul pe care l-au depus pentru a ne ajuta pe fiecare să ne construim fundația meseriei. Admir și mi-ar plăcea să ajung cândva ca și o serie de actori români și din străinătate. În general apreciez actorii cu o disponibilitatea de a încerca, în ceea ce privește meseria, dar care știu foarte clar ce îi definește și nu se abat de la asta.

SPECTACOLA: Ai putea pleca din țară? Ai putea să îți faci meseria, să îți urmezi vocația, vorbind altă limbă?

Alex Popa: Aș putea. M-am gândit de mai multe ori la acest lucru și nu exclud ca într-o zi să aleg să plec, cel puțin o perioadă, din țară. 

 

SPECTACOLA:  Între actori, sunt prietenii autentice?

Alex Popa: Nu. Invidia și egoismul nu lasă loc de prietenii. Glumesc... Sigur că da.

 

SPECTACOLA:  Ce provocare profesională îți dorești pentru perioada următoare?

Alex Popa: Să mă întâlnesc cu un rol mare și cu un regizor care „să scoată untul din mine”.

 

SPECTACOLA: Ce înseamnă pentru tine Teatrul EXCELSIOR?

Alex Popa: Teatrul în care am debutat. Locul în care cel puțin momentan mă dezvolt și cresc alături de colegi tineri și extrem talentați. Suntem o trupă eterogenă și privesc acest fapt ca pe un avantaj. Simt că am pe cine să mă bazez și asta îmi dă încredere și mă bucură.

 

ESTE MULT MAI GREU SĂ DEVII VEDETĂ ASTĂZI

 

SPECTACOLA:  Crezi că prezentul în artă mai are forța de a propulsa vedete ale scenei?

Alex Popa: Nu știu. Dacă ne referim doar la scenă, cu siguranță este mult mai greu să devii vedetă astăzi decât acum treizeci de ani. Piața actorilor este astăzi mult mai fărâmițată. Spectatorii au acces la nenumărate forme de artă și divertisment. Cred că un actor care se rezumă la a juca teatru poate deveni foarte greu o persoană publică pentru publicul larg. Și acest lucru îl știu cel mai bine cei care au șansa să facă și film sau televiziune. Loc și apetit pentru vedete va exista mereu, depinde însă și ce ești dispus să sacrifici pentru asta.

SPECTACOLA: Ce mesaj ai pentru publicul care vine la spectacole căutându-ți numele pe afiș?

Alex Popa: Să vină la teatru. Să ne susțină, pe noi toți. Pentru că în lipsa publicului tot ce facem își pierde sensul. 

 

Autorul articolului: Georgiana Ioniţă | Dată: 24 noi, 12:37 | Categorie: Teatru - Opera
Get it on App Store Get it on Google Play