Există locuri în lume în care criminalitatea este extrem de scăzută, altele în care pericolul pândește la fiecare pas. Separat de violență și criminalitatea stradală, mai există o categorie la care țările sunt analizate: criminalii în serie. În unele locuri din lume, au existat criminali care au ajuns celebri după ororile pe care le-au comis, dar există și locuri în care criminalii în serie sunt doar legende....sau nu au fost descoperiți niciodată.
Ted Bundy, Jack Spintecătorul, Jeffrey Dahmer, sunt doar câteva nume celebre ale unor criminali în serie, ale căror orori s-au transformat în cărți, filme sau chiar documentare.
Cercetătorii au analizat intens motivele pentru care anumite locuri din lume au mai mulți criminali în serie decât altele.
Iată lista tărilor cu cei mai mulți criminali în serie din lume, potrivit WorldAtlas.
Țară Ucigași în serie
1 Statele Unite ale Americii 3.204
2. Anglia 166
3 Africa de Sud 117
4 Canada 106
5 Italia 97
6 Japonia 96
7 Germania 85
8 Australia 81
9 India 80
10 Rusia 73
11 Franța 71
12 China 57
13 Mexic 37
14 Brazilia 27
15 Austria 22
16 Ungaria 20
17 Spania 17
18 Polonia 15
19 Scoția 15
20 Olanda 12
21 Suedia 12
Deși nu se află în topul țărilor cu cei mai mulți criminali în serie, și România a avut parte de câteva atrocități care rămân consemnate în istoria ororilor.
Numim aici trei criminali în serie celebri, însă lista este mult mai lungă.
Ion Rîmaru – Teroarea anilor ‘70
Florea Rîmaru – 1944
Vera Renczi – Văduva Neagră
Există mai multe țări care pot spune cu mândrie că au un număr foarte mic de criminali în serie raportați, iar unele susțin că au doar unul singur (sau cel puțin unul singur care este cunoscut și condamnat). Dar cu cât aprofundezi mai mult subiectul, lucrurile devin destul de tulbure. Nu există o listă definitivă care să indice exact care sunt țările cu cel mai mic număr de criminali în serie și la fel de puține informații care să explice cum au reușit aceste țări să facă acest lucru. Există doar speculații și teorii din partea unor factori precum populațiile omogene și desensibilizarea la violență care ar putea duce la lipsa de criminali în serie raportată în aceste țări.
Singurul criminal în serie cunoscut din Burundi este Ivomoku Bakusuba, un bărbat care a mărturisit că a ucis 67 de copii la începutul anilor 1940, majoritatea săraci ca și el ( "Ivomoku Bakusuba: un criminal în serie trecut cu vederea").
Povestea în sine nu este atât de complicată, dar motivul potențial pentru care este atât de unic în Burundi ar putea fi mai interesant. Conform "Studiului social al criminalilor în serie", urbanizarea și industrializarea atrag mulțimi uriașe în orașe, iar acest lucru poate duce la câteva lucruri. În primul rând, faptul de a fi înconjurat de o grămadă de oameni la întâmplare generează o "societate a străinilor" - mulțimi de fețe anonime. "Urbanizarea, mediul și lipsa de adăpost în țările în curs de dezvoltare: Dezvoltarea durabilă a locuințelor" adaugă pe deasupra niveluri crescute de lipsă de adăpost, lăsându-i pe cei săraci foarte predispuși la pericol. Iar acesta este mediul perfect pentru ucigașii în serie, care se hrănesc cu cei marginalizați (precum săracii și persoanele fără adăpost) și preferă crimele impersonale.
Burundi nu este așa. Potrivit World Factbook al CIA, populația urbană din Burundi este de aproximativ 14% (unul dintre cele mai mici procente din lume), iar majoritatea locuitorilor țării se bazează pe agricultura de subzistență. Această lipsă de urbanizare ar putea însemna, de asemenea, o lipsă de oportunități pentru criminalii în serie de a prospera.
Burundi pur și simplu nu are unii dintre factorii socio-economici care uneori generează criminali în serie. În timp ce acest lucru ar putea juca un rol în motivul de aici, în cel mai bun caz, este o parte a unui ansamblu mai complicat.
Afirmația că Cipru are o rată a criminalității foarte scăzută pare relevantă. Alianța dezvoltatorilor ciprioți spune că insula este raportată oficial ca având una dintre cele mai scăzute rate ale criminalității din întreaga Europă, iar acest lucru se vede cu adevărat în modul în care trăiesc locuitorii. Mașinile și ușile de la intrare sunt lăsate descuiate, iar copiii se pot plimba noaptea practic fără teamă de pericol.
Țineți cont, totuși, de faptul că ratele scăzute ale criminalității corelate cu numărul scăzut de criminali în serie raportate este doar atât - corelație, nu cauzalitate. În cel mai bun caz, ele ar putea proveni din locuri similare.
Dicționarul juridic spune că locurile cu populații deosebit de omogene tind să aibă rate mai mici ale criminalității. Acest lucru ar include insule precum Cipru, care este aproape 99% greacă, conform The World Factbook; pare să se potrivească. Se presupune că astfel de culturi sunt mai ușor de gestionat datorită unui "standard uniform de conduită", ceea ce duce pur și simplu la o societate mai sigură în general.
În cele din urmă, primul criminal în serie raportat pe insulă - un ofițer de armată pe nume Nikos Metaxas - a uimit populația ( BBC). El a fost asociat cu dispariția și moartea a șapte femei și fete din 2016 până la capturarea sa în 2019, moment în care Cipru a organizat primul proces din istorie pentru un criminal în serie.
Deși există probabil un număr decent de motive pentru care într-o țară există sau nu un anumit număr de criminali în serie, Ghana ar putea fi oarecum unică. Sau, cel puțin, un articol de pe Citi 97.3 FM sugerează un motiv potențial care este oarecum diferit de unele dintre celelalte de pe această listă.
Știința criminalistică este de neprețuit în rezolvarea cazurilor. Analiza modelelor de stropire a sângelui, a amprentelor digitale și a ADN-ului lăsat la locul faptei - combinând aceste probe cu dosare extinse permite autorităților să rezolve cazurile.
Dar Ghana nu se folosește de acest lucru. Nu există o bază de date ADN disponibilă și nu există facilități adecvate pentru a utiliza o mare parte din analizele criminalistice. Aceste progrese pur și simplu nu există..
Cu toate astea, există un criminal în serie raportat: Charles Quansah, care a fost condamnat pentru moartea a nouă femei ucise cu puțin timp înainte de anul 2000 (potrivit Modern Ghana). Quansah a susținut mai târziu că a fost torturat pentru a vorbi și că poliția i-a reinterpretat cuvintele pentru a obține o mărturisire. Este o situație neclară, dar pentru că a fost condamnat, el se află, din punct de vedere tehnic, pe listă.
În Islanda, infracțiunile violente nu prea există. Potrivit BBC, un străin ar putea să te ducă cu mașina la întâmplare și poți fi aproape sigur că nu se va întâmpla nimic rău. Nu sunt multe țări care se pot lăuda cu așa ceva.
În ceea ce privește motivul, ar putea exista câteva. Disparitatea economică este aproape inexistentă, 97% din populație identificându-se, în esență, ca făcând parte din clasa de mijloc, iar toată lumea are acces la aceleași sisteme de educație și asistență socială. O mulțime de localnici atribuie lipsa criminalității la accentul pus pe egalitate. În plus, armele sunt greu de găsit, iar consumul de droguri este destul de neglijabil. Apoi, atunci când problemele încep să apară, guvernul va lua de obicei măsuri preventive pentru a atenua efectele din timp.
Toate acestea se referă la ratele generale ale criminalității, nu la criminalii în serie. Ratele scăzute ale criminalității nu determină neapărat un număr scăzut de criminali în serie, dar motivele ar putea fi similare.
Singurul criminal în serie raportat în țară - Axlar-Björn - datează din anii 1500 (potrivit Iceland Magazine). Acesta susținea că cadavrele apăreau pur și simplu pe terenul său, pe care apoi le îngropa, și că nicio acuzație nu putea fi susținută, el fiind protejat de un prieten bogat. În cele din urmă a fost prins și executat în 1596, după ce a mărturisit 18 crime (deși majoritatea oamenilor presupun că a fost vinovat pentru mult mai multe).
Malta este un caz oarecum ciudat. Dacă ați dori să căutați motive pentru care ar putea exista puțini criminali în serie, atunci ați putea să vă uitați la motivul pentru care Europa are o rată relativ scăzută a infracțiunilor violente, potrivit World Population Review. Cu legi stricte privind armele de foc și o poliție eficientă, multe țări au mai puțin de un incident la 100.000 de locuitori. Ar putea exista o anumită corelație în acest caz - poate motive similare pentru care unele țări europene au puțini criminali în serie documentați.
Dar, indiferent de asta, singurul criminal în serie notabil din Malta a stabilit câteva recorduri pentru această țară. Saviour Mangion a avut legătură cu - și a fost direct responsabil pentru - mai multe crime în anii 1980 și 1990, potrivit Times of Malta. Astfel, el a intrat în istorie pentru că a fost primul bărbat din Malta care a primit mai multe condamnări pe viață. Dar există și o formulare ciudată în acel articol, și anume, se spune că a fost "dublat" de un criminal în serie, în loc să se refere în mod constant la el ca atare. Este un mod bizar de a spune lucrurile, dar care ar putea avea mai mult sens atunci când luați în considerare ceea ce menționează The Malta Independent. Practic, au mai existat și alți criminali în serie în Malta, dar Mangion este primul maltez care a fost numit cu adevărat criminal în serie. Este un aspect tehnic, dar care înseamnă că Mangion este singurul criminal în serie oficial din Malta.
Criminalul în serie documentat din Peru credea că servește un fel de scop divin. Pedro Pablo Nakada Ludena - cunoscut și sub numele de "Apostolul morții" - a susținut că a primit un fel de mesaj de la Dumnezeu, care îi spunea să scape lumea de rău (via Grave Reviews). Pentru el, acest lucru însemna crimă; între 2000 și 2006, a ucis 17 persoane, inclusiv prostituate, dependenți de droguri și alți criminali. A încercat să fugă în Japonia (fără succes), apoi a fost prins și condamnat la 35 de ani de închisoare, după ce a mărturisit 25 de crime.
Explicația pentru lipsa criminalilor în serie documentați în Peru? Ar putea avea de-a face cu poliția.
Potrivit Organizației Națiunilor Unite, departamentul de poliție din Peru nu are cu adevărat cea mai eficientă infrastructură și se confruntă cu corupția și lipsa de motivație. În aceeași ordine de idei, The Guardian a relatat că în Peru există o tendință de neinvestigare a cazurilor de persoane dispărute. Zeci de mii de femei au dispărut între 2018 și 2021, dar poliția este adesea dezinteresată să efectueze o anchetă (sau uneori sunt chiar traficanți sexuali). Există pur și simplu o indiferență generală față de unele infracțiuni și, potențial, o mulțime de criminali (poate inclusiv criminali în serie) care sunt liberi.
Când vine vorba de Filipine, potrivit Esquire, s-ar putea să existe câțiva criminali în serie, dar există unul care a fost bine documentat și ale cărui crime istorice se apropie de mit și legendă. Juan Severino Mallari a fost preot catolic între 1816 și 1826 - un interval de timp de 10 ani în care au fost uciși în mod misterios aproape 60 de oameni (via UDoU). Aceste crime au rămas nerezolvate până în 1826, când un alt preot a găsit din întâmplare armele însângerate pe care le folosise. Totuși, afirmațiile sale conform cărora crimele erau menite să o salveze pe mama sa de vrăjitorie nu au rezistat în instanță, iar după un proces care a durat 14 ani, a fost executat.
În general, Filipine nu pare să producă mulți criminali în serie, iar Esquire presupune că acest lucru ar putea fi datorat culturii. Cele mai multe comunități sunt apropiate și cam băgăcioase, așa că ar putea fi greu să te apuci de crime atunci când literalmente toată lumea te cunoaște (via "The social study of serial killers").
Potrivit BBC, autoritățile din Eswatini nu au mai fost nevoite să efectueze o execuție din 1983. Cel puțin, până când David Simelane a făcut ravagii în țară între 1990 și 2001, moment în care a fost arestat și acuzat de 34 de crime.
În afară de el, însă, Eswatini pare să se descurce destul de bine. "Studiul global privind omuciderile" al UNODC din 2019 ne oferă o privire asupra ratelor de omucidere la nivel mondial, iar în comparație cu vecinii săi, rata omuciderilor din Eswatini este destul de scăzută. În general, țara se bucură, de asemenea, de o relativă stabilitate politică și nu prea multe infracțiuni în general. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, potrivit UNODC, "acoperirea datelor este sub media din Africa. Unele țări nu dispun nici de date fiabile din justiția penală cu privire la omucideri, nici de statistici precise privind mortalitatea care pot fi folosite ca alternativă".
În ceea ce privește motivul? "Autoritățile străzii: Poliția comunitară explică faptul că bărbații șomeri au ieșit în stradă pentru a asigura protecția zilnică a propriilor comunități (devenind astfel decent de puternici), în timp ce "Securitate pentru toți? Politics, Economy & the Growth of Private Security" notează că noile companii private de securitate înființate au apărut pentru a asigura protecția celor bogați. Toată această concentrare a comunității asupra securității ar putea contribui la menținerea unor rate scăzute ale criminalității. Poate că ajută și la descurajarea criminalilor în serie?
Povestea primului criminal în serie raportat în Venezuela este incredibil de macabră. Jose Dorangel Vargas Gomez a trăit ca un om al străzii o mare parte din viață și a devenit criminal în serie pentru a se hrăni până la sfârșitul anilor 1990 (potrivit Grave Reviews). Da, canibalism. În cele din urmă, poliția i-a găsit containerele pline de părți de corpuri umane și l-a capturat. A ucis și mâncat în jur de 10 oameni, apoi a fost trimis la închisoare. Acolo, a fost implicat într-un alt incident privind uciderea și mâncarea a doi prizonieri. În închisorile venezuelene domină bandele, la care oficialii sunt adesea complici, pentru context.
Și aceasta ar putea fi problema. "Police Work in Decentralized Governments in Venezuela" vorbește despre faptul că actuala forță de poliție este destul de nouă, apărând abia în 2009, după domnia lui Hugo Chavez și desființarea forțelor sale de poliție. Problema a fost că, din cauza diviziunilor sociale din Venezuela, membrii forțelor de poliție nici măcar nu pot lucra împreună. Și pentru ca lucrurile să fie și mai rele, un articol din presa internașională vorbește despre cea mai nouă forță de poliție înființată în 2017, cunoscută pentru tortură și execuții și populată (cel puțin în parte) de infractori condamnați.
Țările Nigeria, Tunisia și Zimbabwe au fiecare propria lor poveste unică. Richard McGown a fost un ucigaș în serie din Zimbabwe care a lucrat ca medic (potrivit The Zimbabwe Mail), făcând experimente pe pacienți între 1986 și 1992; a fost suspectat de cinci decese (și condamnat pentru moartea a doi copii). Tunisia îl are pe Naceur Damergi, care a operat în anii 1980, ucigând 13 minori; a fost condamnat la moarte și spânzurat în 1990 (potrivit True Crime Library). Există Gracious David-West din Nigeria, care, conform BBC, a agresat și ucis cel puțin nouă femei în 2019 (deși a mărturisit cel puțin alte șase).
În timp ce ucigașii sunt toți unici, locul în care aceste țări sunt similare este un motiv potențial pentru care mulți criminali în serie pot rămâne nedocumentați. "Studiul global privind omuciderile" din 2019 al UNODC nu include, de fapt, nicio rată a omuciderilor pentru aceste trei țări. Deși este vorba de rata omuciderilor - nu de un număr de ucigași în serie - acesta indică un factor potențial pentru fiecare țară de pe această listă: raportarea și documentarea. În cele din urmă, deși aceste țări au doar un singur criminal în serie raportat, ar putea, ipotetic, să aibă o mulțime de criminali în serie despre care nimeni nu știe. Pur și simplu, informațiile nu sunt disponibile la scară largă pentru a confirma sau infirma ceva.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil