Vara începe odată cu solstițiul de miercuri, 21 iunie 2023, marcând prima zi astronomică de vară în emisfera nordică.
În emisfera nordică, solstițiul din iunie (cunoscut și sub numele de solstițiul de vară) are loc atunci când Soarele se deplasează pe traiectoria sa cea mai nordică pe cer. Acest lucru marchează începutul astronomic al verii în jumătatea nordică a globului. (În emisfera sudică, este invers: solstițiul din iunie marchează începutul astronomic al iernii, atunci când Soarele se află în cel mai de jos punct al său pe cer).
Cuvântul "solstițiu" provine din latinescul solstitium - de la sol (Soare) și stitium (liniștit sau oprit). Din cauza axei înclinate a Pământului, Soarele nu răsare și apune în aceleași locuri la orizont în fiecare dimineață și seară; pozițiile sale de răsărit și apus se deplasează spre nord sau spre sud pe cer pe măsură ce Pământul se deplasează în jurul Soarelui de-a lungul anului. De asemenea, traiectoria Soarelui pe cer devine mai înaltă sau mai joasă de-a lungul anului. Solstițiul din iunie este semnificativ deoarece Soarele atinge cel mai nordic punct de pe cer în acest moment, moment în care traiectoria Soarelui nu se schimbă pentru o scurtă perioadă de timp.
După solstițiu, Soarele pare să inverseze cursul și să se întoarcă în direcția opusă. Mișcarea la care se face referire aici este traiectoria aparentă a Soarelui atunci când se privește poziția sa pe cer la aceeași oră în fiecare zi, de exemplu, la prânz local. De-a lungul anului, traiectoria sa formează un fel de cifră opt aplatizată, numită analemă. Desigur, Soarele în sine nu se mișcă (cu excepția cazului în care se ia în considerare orbita sa în jurul galaxiei Calea Lactee); în schimb, această schimbare de poziție pe cer pe care noi, pe Pământ, o observăm este cauzată de înclinarea axei Pământului în timp ce acesta orbitează în jurul Soarelui, precum și de orbita eliptică, mai degrabă decât circulară, a Pământului.
Solstițiul de vară este ziua cu cea mai lungă perioadă de lumină solară. Observați cum Soarele apare mai sus pe cer la solstițiu; razele sale lovesc Pământul într-un unghi mai direct, provocând încălzirea eficientă pe care o numim vară. Pentru acele locații situate la Tropicul Cancerului și mai la nord, Soarele este cel mai înalt pe cer la solstițiul din iunie și veți observa că umbra dumneavoastră (la amiază locală, sau solară, nu la amiază la ora ceasului) este cea mai scurtă din tot anul . Amiaza locală este momentul în care Soarele traversează meridianul local (o linie imaginară între polul nord și polul sud) și este cel mai înalt pe cer pentru o zi], potrivit almanac.com
Cea mai lungă zi a fost marcată în diferite moduri de-a lungul anilor și are propriile obiceiuri.
Focuri de tabără
Aprinderea și săritul peste focuri de tabără în ajunul solstițiului de vară datează din obiceiurile păgâne precreștine. Se credea că astfel se țineau demonii la distanță și aduceau noroc îndrăgostiților.
Obiceiuri vikinge
Solstițiul era deosebit de important în comunitățile nordice, unde schimbările sezoniere ale luminii solare sunt dramatice. Vikingii se foloseau de zilele lungi pentru a-și maximiza productivitatea prin vânătoare, rezolvarea disputelor și efectuarea de raiduri.
Sărbătorile creștine
După înființarea Bisericii Creștine, sărbătorile solstițiului au fost combinate cu Ziua nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. În secolul al XIX-lea, creștinii au folosit Ziua Sfântului Ioan pentru a pune în scenă botezurile copiilor care au murit ca "păgâni", relatează stirileprotv.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil