Oracolul vedetelor. 20 de întrebări pentru Andrei Garici / EXCLUSIV

EXCLUSIV

Îți mai amintești oracolul din copilărie? Toate acele gânduri așternute într-un caiet nemuritor. Secretele „bine ascunse” pe care le împărtășeam cu colegii și prietenii, dar și emoția cu care citeam răspunsurile lor. Noi am „reînviat” acel oracol, dar online. Andrei Garici a acceptat PROVOCAREA SPECTACOLA.

Andrei Garici a acceptat PROVOCAREA SPECTACOLA.

Spectacola: Care era cel mai mare vis al tău în copilărie?

Andrei Garici: Copilăria mea, până în perioada adolescenței, s-a desfășurat în anii 80, începutul anilor 90. Deci, visuri prea mari nu prea puteam să am, având în vedere universul destul de limitat în care am fost crescuți, noi ca generație. Cu toate astea, știu că mi-am dorit de când mă știu să fiu actor, pentru că tata a cochetat cu actoria și mă lua cu el la repetiții, uneori chiar la spectacole. Țin minte că îmi plăcea mult viață de culise și d-aia mi-am propus să mă fac actor. A. Și a mai fost o perioada scurtă când am visat că vreau să mă fac popă. Dar mi-a trecut repede. Uitându-mă la mine cel de azi, realizez că aș putea să fiu orice, mai puțin popă.   

Spectacola: Care a fost cea mai mare trăsnaie pe care ai făcut-o în copilărie?

Andrei Garici:  Încerc să mă gândesc să-ți răspund cu ceva ce se poate publica, mai ales că aici ar fi mers un top. Am să mă rezum totuși la o tâmpenie făcut la țară la bunici, acolo unde mi-am petrecut toate vacanțele până în anul în care am intrat la liceu. Bunicii erau din Padina de Buzău, adică din inima Bărăganului, unde toate verile erau caniculare. Într-o zi de vară, pe o căldură insuportabilă, i-am aruncat unui vecin un pachet de drojdie în wc-ul din fundul curții, doar așa....să văd ce se întâmplă. Pot să spun că pentru câteva zile comună Padina din Buzău a avut că punct de atracție un vulcan noroios și foarte urât mirositor.

Spectacola: Care ar fi lucrul pe care l-ai schimbă în viața ta, dacă ai putea întoarce timpul înapoi?

Andrei Garici: Din nou. Aici ar fi mers un top 1000. Glumesc. Dacă ar fi să mă pot întoarce în timp, cred că primul lucru pe care l-aș face ar fi să învăț mai mult, să stau mai mult la școală, să-mi găsesc modele reale pe care să le urmez și pe care să le depășesc. Dacă m-aș întoarce în timp, mi-ar plăcea să îi ascult mai mult pe cei care au avut mereu încredere în mine și deloc pe cei care n-au avut niciodată.  

Spectacola: Care este cea mai mare frică a ta?

Andrei Garici: Mi-e frică de foc și de înălțime, dar în general mi-e frică de lucruri sau evenimente pe care nu le pot controla. Cum ar fi războiul, un asteroid gigant sau o urgență fiziologică apărută în timp ce sunt pe scenă. Dar cea mai mare și mai mare frică a mea cred că este să mă trezesc într-o zi sărac și fără inspirație.

Spectacola: Dacă viața ta ar avea o coloană sonoră, care ar fi aceea?

Andrei Garici: Inițial m-am gândit la "Show must go on". Dar la cât de mult iubesc animalele, în special câinii, cred că "Iubiți și câinii vagabonzi".

Spectacola: Care a fost cel mai penibil/ haios moment din viața?

Andrei Garici: Viață mea este alcătuită dintr-o înșiruire de momente penibile. E drept, de cele mai multe ori penibile pentru cei din jurul meu dar amuzante pentru mine. Primul moment penibil la care mă gândesc s-a întâmplat în clasa a 9 a. Eram elev la George Enescu și m-au trimis la un concurs de interpretare între licee. Pe vremea aia cântăm la tuba și întâmplarea a făcut că în acel an să fiu singurul concurent la categoria mea de vârstă. Am intrat în concurs fără să am niciun adversar și am ieșit pe locul 3. Mai penibil de-atât...

Spectacola: Care este cel mai interesant lucru pe care l-ai văzut/citit săptămâna această?

Andrei Garici: Cel mai interesant lucru pe care l-am văzut a fost linșajul mediatic la adresa lui Buhnici. Dacă îmi spuneai că poporul asta o să o ia razna și o să-și linșeze aleșii din cauza exploziei prețurilor la combustibili, energie sau alimente, te credeam. Dar că o să-l linșeze pe Buhnici de la niște celulita... la asta chiar nu mă așteptăm. Păcat că ne inflamam la unison doar pentru chestii care chiar nu contează.

Spectacola: Care este cel mai inutil talent pe care îl ai și cum l-ai descoperit?

Andrei Garici: Pot spune cu mândrie că am foarte multe talente care nu mă ajută la nimic. Dar cel mai mândru sunt de faptul că pot să mișc din urechi. Mi-am dat seama că pot face asta când am vizitat grădina zoologică din Viena, unde am încercat să imit un elefant.

Spectacola: Care ar fi cele trei lucruri pe care le-ai lua cu ține pe o insulă pustie și de ce?

Andrei Garici: Echipamentul de snorkeling, spray-ul de țânțari și trusa pentru igienă. De ce? Pentru mine astea 3 lucruri sunt suficiente pentru o vacanță perfectă.

Spectacola: Cum arată meniul „perfect” pentru tine și care ar fi alimentul la care nu ai putea renunța niciodată?

Andrei Garici: Păi eu sunt lacto-ovo-vegetarian... La aperitiv mi-ar plăcea niște ouă umplute, la felul întâi o supă crema de legume cu niște cuburi de telemea și crutoane, iar la felul 3 paste cu soia și ciuperci trase la tigaie. A, și la deșert clătite. Eventual făcute cu ceai aromat, nu cu lapte sau apă minerală.Nu aș putea să renunț niciodată la pizza bufala cu busuioc proaspăt.

Spectacola: Ce altă meserie ai fi putut practică dacă nu alegeai acest drum?

Andrei Garici: Cred că m-aș descurcă de minune să lucrez oriunde la stat. Nu cred că mi-ar fi greu să nu fac mai nimic vreme de 8 ore zilnic și să le răspund la mișto sau deloc unor oameni din ai căror bani sunt plătit.

Spectacola: Recomandă-ne un serial sau un film care te-a impresionat.

Andrei Garici: Keep Sweet Pray and Obey. Este un documentar pe care îl găsești pe Netflix. Este despre o sectă religioasă în care bărbații au voie să aibă zeci de neveste, iar femeile nu au niciun drept, doar obligații. Obligațiile lor sunt enumerate în titlu, alături de aceea de a face copii. Cât mai mulți copii. Documentarul îți arată cât de ușor pot fi spălați pe creier și ulterior manipulați, oamenii care n-au acces la educație.

Spectacola: Care sunt viciile sau obiceiurile nesănătoase de care nu poți scăpa?

Andrei Garici: Nu știu dacă este neapărat un viciu. Dar când mă "așez" la un serial mă uit la câte cinci, șase episoade consecutiv. Au fost situații în care am văzut și zece episoade într-o zi.O altă chestie este că vorbesc vulgar și când nu e cazul. Când nu e cazul? De exemplu atunci când strănut înjur că la ușa cortului. Urăsc să strănut.

Spectacola: Care crezi că este cel mai mare defect al tău?

Andrei Garici: Cel mai mare și mai mare defect este că de multe ori nu sunt în stare să spun nu. Nu știu să refuz. Îmi este rușine. Prefer să o las în coadă de pește sperând că respectivul să-și dea seama că nu vreau să fac acel lucru. Știu, e urat.  Un alt defect este că nici până în ziua de astăzi nu m-am învățat minte să nu mai am așteptări de la oameni. 

Spectacola: Dar calitate?

Andrei Garici: Mi-e greu să aleg o calitate, eu fiind efectiv definiția calității. Dar dacă ar fi să aleg una cred că aș oscila între puterea de conservare, adică reușesc să nu aud și să nu văd atunci când îmi propun asta, și puterea de a mă bucură de reușitele oricui, și de a nu mă bucură de eșecurile celor care mi-au făcut rău. 

Spectacola: Numește o persoană din show-bizz-ul românesc pe care o găsești atrăgătoare.

Andrei Garici: Răspunsul meu la întrebarea asta cred că o va dezamăgi profund pe doamna Șoșoacă, care zilele trecute a declarat că: "Orice bărbat din România și-ar dori o femeie că ea". Oricum este o întrebare grea, al cărei răspuns mi-ar face cu siguranță probleme, mai ales că sunt mai multe persoane pe care le găsesc atrăgătoare, dacă nu măcar extrem de interesante. Aș putea să le numesc aici, fără să le enumăr în ordinea preferințelor, pentru că nu există o astfel de oridine, pe Cristina Bâtlan, Anca Dinicu, Delia sau Carmen Chindriș. Iar dacă ar fi să numesc pe cineva de afară, aș spune Rosamund Pike sau Rosamund Pike. 

Spectacola: Pentru ce ai vrea să își amintească oamenii de tine?

Andrei Garici: Nu cred că aș vrea să încarc memoria nimănui. De regulă după ce nu mai ești, cei care te-au iubit sau apreciat, suferă. Nu mi-a plăcut niciodată să fac oamenii să sufere, chiar dacă, fără să vreau, s-a mai întâmplat să fac asta. Dar dacă e musai să-și aducă aminte de mine pentru ceva anume, mi-ar plăcea să fie pentru faptul că reușeam să găsesc ceva amuzant în orice situație, indiferent cât de serioasă sau tristă era situația respectivă.

Spectacola: Ce ai schimbă în țară dacă ai fi președintele României?

Andrei Garici: Nu știu cum să formulez răspunsul. O perioadă am fost foarte activ din punct de vedere al emiterii unor opinii politice personale. M-am potolit în clipă în care am înțeles că noi ca nație nu avem o cultură politică. Și că trăind într-o țară de amatori, care fac politică pe genunchi și după ureche, eu că cetățean nu am cum să am nici pretenții, nici prea mari așteptări de la clasa politică. Așa că ce aș schimbă dacă aș fi președintele României? Probabil tot, pentru că în clipă de față nimic nu merge cum trebuie.

Spectacola: Cine este persoană din viață ta care te-a motivat cel mai mult?

Andrei Garici: Eu și îmi mulțumesc pentru asta.

Spectacola: Care este cel mai mare regret al tău?

Andrei Garici: Cred că această ultima întrebare ar putea avea într-adevăr cel mai lung, spre interminabil, răspuns. Cel mai mare regret este că nu sunt în stare să fiu un tată așa cum probabil fiul meu își dorește să fiu. Este drept că nici nu l-am întrebat vreodată cum și-ar dori el să fiu. Dar așa simt de când a venit pe lume, că merită mai mult din partea mea. Al doilea regret este că tatăl meu nu mai este. Mi-ar fi plăcut să vădă ce fac și că, într-un fel, am reușit acolo unde el n-a putut. Dar nu pentru că nu a avut talent ci, pentru că nu a avut noroc. Tată a ales familia în locul carierei. Îi mulțumesc pentru asta, dar în același timp îmi cer iertare pentru că din cauza mea a scrificat unul dintre puținele lucruri care îl făceau cu adevărat fericit. Și încă un regret, pentru că văd că mai e loc. Îmi pare rău că nu-i pot face pe toți oamenii să înțeleagă că animalele au suflet. Că la fel că noi oamenii și ele simt frigul, foamea, setea, iubirea, singurătatea sau durerea. Poate dacă ar înțelege asta, oamenii nu ar fi doar mai buni cu animalele ci, și mai buni între ei. 



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News

Autorul articolului: Romina Băluță | Dată: 28 iul 2022, 11:16 | Categorie: Vedete
Get it on App Store Get it on Google Play