Nikita și-a deschis sufletul și a vorbit despre copilăria sa plină de bătăi, chin și suferință.
Nikita, pe numele său real Mihaela Nicoleta Ispas, este cunoscută ca fiind una dintre cele mai scandalagioaice și bătăușe femei din showbiz-ul românesc. Cu toate astea, în spatele imaginii de femeie dură, se ascunde o suferință de nedescris.
Recent, Nikita a fost invitată în emisiunea ,,In Oglindă", acolo unde și-a deschis sufletul și a vorbit despre chinul pe care l-a îndurat, când era doar un copil.
„Am fost un copil amărât, chinuit, dat la o parte de cealaltă familie și întotdeauna am fost o slugă. La vârsta de 6, 7 ani, eu trebuia să fiu ca un om matur, să spăl, să fac mâncare, să mă duc la piață. Cea mai mare fericirea a mea era când îmi cumpăram cartea de citit, în clasa a 3 a. Până la 15 ani, până când nu mi-au spus vecinii, eu nu am știut că este ziua mea. Mi-au oferit vecinii mei un cadou și nu înțelegeam pentru ce e și atunci mi-au spus că este ziua mea. Eu nici măcar nu știam câți ani aveam. A fost multă durere, chin, suferință.
Pentru mine, prima familie nu există și nu va exista niciodată, din moment ce m-a chinuit, m-a schinjuit și m-a aruncat pe străzi. Familia mea sunt străinii și cunoștințele. Am mâncat multă bătaie, astfel că a trebuit să plec. Frații mei, pentru mine nu există. Eu i-am crescut pe ei, iar acum nici măcar unu nu m-a sunat vreodată să mă întrebe ce fac sau să-mi spună La mulți ani! Mama pentru mine nu există, mama pentru mine au fost femeile care m-au ajutat când mi-a fost greu. Important e cine te crește, nu cine te-a bătut și te-a chinuit. Am avut o copilărie privată de libertate, supusă grijilor de un om matur. Și vecinii îmi spuneau că li se rupe sufletul când auzeau cum rupeau pe mine mătura. Mi-a spart în cap tuciul în care prăjeam cartofii.Eu nu am știut niciodată ce e aia copilărie. Eu trebuia să am grijă de cei cinci frați ai mei, trebuia să îi spăl, să spăl scutecele. Nu am văzut niciodată afecțiune, niciodată nu m-au luat în brațe, de exemplu cum sunt eu acum cu fetițele mele. Restul fraților erau foarte iubiți. ”, a spus Nikita, pentru sursa menționată mai sus.
„Am fost tunsă la zero, am avut dinții din față sparți, că m-am otrăvit cu clor, recunosc. Am fost bătută din cap până în picioare cu furtunul de la mașina de spălat. Când cumpărai o mașină de spălat, îți mai dădea la ea un furtun în plus, iar cu ăla mă băteau. Aveam 7, 8, 9 , 11 ani. La vârsta de 13 ani am dispărut, nu mai suportam. Cineva m-a învățat să mă rog la Dumnezeu, cineva m-a învățat să aleg ce e mai bun în viață, viața m-a învățat să aleg drumul bun, să fiu cuminte, să-mi văd de treaba mea.Doar că, cine mă supăra, asta era, eram Nikita, nu aveai voie să te atingi de mine. Eram ca un câine ținut în lesă, în lanț și când îi dai drumul te mușcă, te mănâncă. Când vedeam că frații mei erau iubiți și de ei nu se atingea nimeni, nu ziceam nimic, mă duceam în fundul curții, luam câinii în brațe și îi pupam, mă jucam cu urechile lor. Erau doi câini lupi, mă duceam și vorbeam cu ei și ei mă lingeau. Plângeam și lacrimile mi le ștergeam cu urechile câinilor, în coteț. Am trecut printr-un chin infernal. Din acea durere și acel chin de atunci, acum este reversul în viața mea. La școală nu mă lăsau să merg, mă băteau ca să nu mă duc la școală, dar eu mă duceam. Mi-a ars ghiozdanul, cărțile. Venea la școală și mă bătea cu lingura de lemn, mă omora în bătaie. Aveam și eu la un moment dat un băiat cu care mai vorbeam, dar nu aveam voie să vorbesc cu el, nu aveam voie să vorbesc cu absolut nimeni. Trebuia să stau să fac mâncare, curățenie, să spăl rufe, să mă duc la piață. La vârsta de 7 ani eu găteam ce gătesc femeile în ziua de azi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News
Vezi versiune mobil