Marina Almășan, cadoul de suflet primit de la Victor Socaciu: „A fost un moment emoționant. I-a răvășit amintiri dintr-o îndepărtată copilărie...”

SPECTACOLA: Cum arătau Sărbătorile de iarnă în copilărie și ce tradiții ai păstrat și azi?

Marina Almășan:  Oooo, în copilăria mea totul era altfel! Pomi de Crăciun nu existau decât naturali, iar mireasma lor ne învăluia micuțul apartament de bloc, încât aveam sentimentul că ne locuim undeva, la munte, într-o pădure de brazi ; Moș Crăciun își zicea Gerilă și avea sacul taaaare “subțirel”, dar nu lipsea niciodată de la “apel”, masa de Crăciun era, la rându-i, foarte modestă și țin minte că mama “ trudea” cu luni bune înainte, pentru a umple frigiderul în așteptarea sărbătorilor. Era zăpadă din belșug afară, iar înăuntru mirosea a cozonaci fără E-uri. Felicitările de Crăciun se caligrafiau cu mâna, iar pe copii se o portocală, o carte și un pumn de bomboane îi făceau fericiți.Prezentul mi-a răsturnat multe din obiceiurile Trecutului, însă nu a reușit să înlăture emoția cu care aștept în fiecare an Crăciunul. Si chiar dacă nu mai am copii prin preajmă, mă bucur eu însămi, precum un copil, și de împodobirea bradului, și de pregătirea darurilor, și de “dotarea” mesei de Crăciun cu cele necesare și mai ales de despachetarea cadourilor .

SPECTACOLA:  O amintire care a rămas întipărită în suflet?

Marina Almășan: Pânda, pe care o puneam la cale în fiecare an, ca să-l prind pe Moș Gerilă asupra faptului împlinit! Puneam semne prin casă, ca să se împiedice noaptea, când vine să aducă darurile, apoi mă căzneam să stau trează până dimineața, etc. Și, firește, toate strădaniile mele erau zadarnice : într-un târziu, somnul mă dobora, iar dimineață, înciudată, constatam ca Moșul a venit între timp (fără să miște vreunul din “semnele” mele!)  și și-a lăsat darurile sub pom. 

SPECTACOLA: Mai crezi în Moș Crăciun? Să facem un exercițiu de imaginație.... Ce i-ai cere Moșului să-ți aducă anul acesta?

Marina Almășan: Eu cred în Moși, in general!  Altfel spus, am o mare prețuire pentru oamenii aflați la senectute, pentru înțelepciunea lor și pentru “depozitul” de amintiri fascinante ce stă pitit în fiecare din ei. Da, complăcându-mă într-o joacă atât de frumoasă, cred și în Moș Crăciun și, evitând banalul răspuns “sănătate” - pe care îl dă fiecare om, întrebat ce vrea să-i aducă Moșul - am să spun că anul acesta îl somez să mă trimită în vreo două-trei călătorii memorabile în anul ce vine și care să-mi inspire noi jurnale de călătorie. 

SPECTACOLA:  Care a fost cel mai însemnat cadou pe care l-ai primit de Crăciun?

Marina Almășan: Un colind. Nu, nu a fost neapărat dedicat mie, însă are valoare sentimentală. Țin minte că Victor l-a rugat, într-o iarnă, pe tatăl meu să-i fredoneze un colind de la el, din Ardeal. Cu vocea sa impecabilă si între două partide de șah, tata i-a cântat ginerelui său “Cerul și pământul”. Victor nu auzise până atunci cântecul, i-a plăcut foarte mult și, la sugestia mea, și l-a inclus în repertoriu. Fără să-mi spună,  l-a orchestrat, l-a înregistrat și a rezultat un colind superb, pe care ni l-a cântat, ca surpriză, într-unul din Crăciunurile noastre. Eram cu toții la masă, Victor a stins lumina și, la cea a beculețelor  din brad și a lumânărilor  de pe masa festivă, ne-a pus cântecul. A fost un moment emoționant și, atunci când s-a aprins din nou lumina, am descoperit lacrimi, în colțul ochilor tatălui meu. Probabil melodia i-a răvășit amintiri dintr-o îndepărtată copilărie... Cum spuneam, chiar dacă nu e un cântec compus pentru mine ci doar unul deja existent dar “reînviat” la îndemnul meu, “Cerul și pământul” mi-a părut atunci  a fi un dar frumos și foarte special,  de Crăciun.  

SPECTACOLA:  Cum te pregătești pentru sărbătorile din acest an?

Marina Almășan: Deocamdată mă pregătesc …cu o ediție specială a emisiunii “RIVALII”, pe care o voi filma cu câteva zile înainte de Crăciun și care va fi difuzată în Ajunul Crăciunului. Fiind, cum spuneam, o ediție speciala, in care cele două tradiționale generații care se “înfruntă” vor fi, de data asta, echipa Moș-Crăciunilor și, respectiv, cea a junelor Crăciunițe, va fi multă muncă în spatele său și ne va capacita întreaga echipa. In paralel,  discret, mă ocup cu..”aprovizionări”! Mai cumpăr, pe furiș, câte un cadou ( deseori online), mai comand cate-o delicatesă de pus pe masa de Crăciun, etc. Zilele trecute, bunăoară,  mi-am rugat niște prieteni din fermecătoarea Bucovină să-mi trimită câțiva păstrăvi în cetină de brad. Ați mâncat vreodată? Vă recomand cu toată căldura! 

SPECTACOLA:  Ce nu ai vrea să lipsească de pe masa de Crăciun anul acesta?
Marina Almășan: Telefonul mobil!  - pentru poze și pentru a mi-i aduce aproape pe Victor și Ana, care, pentru prima oară, vor sărbători Crăciunul departe de mine, prin nisipurile Dubaiului. 

SPECTACOLA:  Într-un scenariu ideal, care ar fi persoanele cu care ți-ai dori să petreci sărbătorile?
Marina Almășan: N-aș zice “NU” să-l am alături, la masa de Crăciun, pe Robert de Niro! 

SPECTACOLA:  Cum ai descrie anul 2022? Cu ce te mândrești la final de an și care ar fi regretele?

Marina Almășan: În primul rând mă mândresc …că i-am supraviețuit!  Apoi am câteva “izbânzi”, care îl fac să se claseze în galeria anilor “netrăiți degeaba”. Am publicat două cărți. Da, știu, poate părea superficial, însă una din ele,  cartea despre Victor a venit cumva “peste rând”, neprogramată și nedorită, dar necesară. Ea s-a scris aproape singură, căci nu am avut nevoie de documentare prealabilă : a fost despre viața noastră, deci a izvorât din amintiri. Și, deși cu mare efort emoțional, cartea s-a scris ușor și repede. În trei luni deja o predam la tipar. Cealaltă carte - Jurnalul de călătorie “Prin Copenhaga, pe urmele Micii Sirene” -  a fost însoțit de o intensă documentare, dar mi-a prilejuit și un superb sejur de 10 zile în “Țara celor mai fericiți oameni din lume”, cum figurează Danemarca în statistici. În rest…am avut și “sincope” în acest 2022 : o gleznă fracturată, care m-a țintuit în ghips fix o lună, l-am condus pe Victor la Dubai, unde s-a “relocat” pentru ceva vreme ( o numesc “sincopă”, pentru că niciunei mame nu-i este ușor să se desprindă de  puiul său, chiar și când acesta devine bărbat!). Apoi un nou proiect de televiziune - emisiunea “RIVALII…cu Marina Almășan”, care performează foarte bine, câteva vacanțe superbe și …in rest, bucuria că toți cei dragi sunt teferi și îmi rămân în continuare aproape. Oare e puțin? 

SPECTACOLA: . Ce așteptări ai de la 2023? Cu ce gânduri intri în noul an?

Marina Almășan: Dacă voi spune că intru în 2023 cu oarecare neliniști, nu va mira pe nimeni. Desigur, în “găoacea” mea îmi doresc lucruri mărunte ( un fel de-a spune) : sănătate și iubire, rating la emisiune, călătorii soldate cu apariții editoriale, vacanțe inedite etc. Dar nu pot face abstracție de agitata etapă în care se află  omenirea și țara. Probabil, de la o anumita vârstă nu-ti mai poți desprinde viața de contextul general, de aceea îmi fac griji pentru pacea lumii, pentru situația economică și pentru liniștea copiilor noștri. 

SPECTACOLA:  Un mesaj pentru cititorii Spectacola:

Marina Almășan: Să se distanțeze de lucrurile urâte care le-au marcat, poate,  anul ce trece. Să-l privească pe următorul cu încrederea că greul va fi depășit si că, având aproape oameni CARE si PE care îi iubesc, nu există munți de neurcat! La mulți ani, cititorilor “Spectacola”, dar nu oricum, ci ani buni și sănătoși! 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News