Maria Smarandache: „Cadourile de sub bradul copilăriei erau modeste, dar mi se păreau atunci cele mai prețioase din lume” / EXCLUSIV

SPECTACOLA:  Cum arătau Sărbătorile de iarnă în copilărie și ce tradiții ai păstrat și azi?

Maria Smarandache: Când vine vorba despre Crăciun, am o emoție aparte, încă din copilărie. Crăciunul copilăriei mele miroase clasic a cozonaci, portocale și brad sau molid (era mai ușor de găsit și mai ieftin). De Crăciun rămâneam acasă, nu plecam pe la rude sau bunici, la țară. Era un moment intim în familia noastră – părinții și noi, cei 4 frați, 3 fete și un băiat. Am păstrat acest obicei și ne reunim cu toții în ziua de Crăciun. 

SPECTACOLA:  O amintire care a rămas întipărită în suflet?

Maria Smarandache: Pregătirea desertului “Scutecele Domnului” este una dintre cele mai dragi amintiri. Până să se poată realiza la bloc foile subțiri ca porțelanul chinezesc se coceau pe plită la bunica Ileana, bunica din partea mamei. Ai mei nu aveau mașină, așa ca straturile astea coapte care arătau ca un tutu din “Lacul Lebedelor” erau aduse cu grijă de unul dintre unchi, cu autoturismul, 25 de kilometri. Să nu uit, foile erau pregătite până de Ignat, când era sacrificat Gică din curte. La bloc, pregătirea delicatesei care se mănâncă în Ajun începea pe 23 decembrie. Straturile de foi înmuiate într-un sirop cu zahar şi esențe de rom erau unite de o super umplutură (pe care eu și Ana, sora mai mică, o mâncam pe ascuns), nucă, zahar vanilat, coajă rasă de portocale. Vă dați seama că până pe 24 dimineața nimeni nu avea voie să se atingă de turte, dar noi furam colțurile... Totuși, ajungea pentru toată lumea, așa că pe 24 Decembrie fiecare colindător, dar şi preotul care venea cu Ajunul primeau câte un romb generos din turtele de Crăciun. 

SPECTACOLA:  Mai crezi în Moș Crăciun? Să facem un exercițiu de imaginație.... Ce i-ai cere Moșului să-ți aducă anul acesta?

Maria Smarandache: Magia există, atâta timp cât există copilăria. Cred în Moș Crăciun. Și mai cred că fiecare dintre noi suntem un Moş Crăciun. Așa că Moş Crăciun există! În primul rând îi cer, pentru că deja i-am scris o scrisoare, sănătate și voie bună tuturor, dar și o pereche de cercei (știe el!).

SPECTACOLA:   Care a fost cel mai însemnat cadou pe care l-ai primit de Crăciun?

Maria Smarandache: Cadourile de sub bradul copilăriei erau modeste, dar mi se păreau atunci cele mai prețioase din lume. Iar cadourile copilăriei erau jucării, dulciuri, portocale, banane și o rochie nouă pe care o îmbrăcam a doua zi, de sărbătoare. Tradiția s-a păstrat în timp. Toate cadourile sunt însemnate pentru mine, pentru că știu că persoana respectivă și-a rupt din timpul său pentru a-mi alege mie ceva. 
 
SPECTACOLA:  Cum te pregătești pentru sărbătorile din acest an?

Maria Smarandache: Crăciunul nu înseamnă doar o casă împodobită, Crăciunul înseamnă o casă împodobită de cei dragi. Iar noi respectăm tradiția și ne adunăm cu toții la Tata Popa acasă. Cumnatul meu cel mai mare este preot, iar noi, cei 4 frați, cei 2 nepoți, mama, tata mergem cu toții dimineaţa la el la biserică, la Slujba de Crăciun, asistăm la concertul de colinde și apoi ne reunim în jurul mesei. Anul acesta suntem la a doua ediție de Secret Santa și abia aștept să văd reacția celui căruia trebuie să-i dau cadoul! Acasă am să pregătesc preparatele de sărbătoare și o Pavlova pentru soțul meu. 

 
SPECTACOLA:  Ce nu ai vrea să lipsească de pe masa de Crăciun anul acesta?

Maria Smarandache: Dacă ne gândim la mâncare, nu vreau să lipsească turtele de Crăciun făcute de mama, prăjitura Alba ca Zăpada a cumnatei mele Viorica și salata de boeuf. Dacă discutăm despre suflet, nu aș vrea să lipsească iubirea, înțelegerea și toleranța. Și nu doar la masa mea de Crăciun, ci peste tot în lume. 

SPECTACOLA:  Într-un scenariu ideal, care ar fi persoanele cu care ți-ai dori să petreci sărbătorile?

Maria Smarandache: Familia. V-am spus, provin dintr-o familie mare şi tare frumoasă. Interesant este că sunt total diferiți și cu toate acestea ne completăm de minune, chiar dacă de multe ori este nevoie și de intervenția mamei sau a tatălui. Mi-ar plăcea ca la masa de Crăciun să-i am și pe bunici. 

SPECTACOLA:   Cum ai descrie anul 2022? Cu ce te mândrești la final de an și care ar fi regretele?

Maria Smarandache: Un an cu dublă valoare. Așa a fost pentru mine 2022, un an cu valoare sentimentală şi profesională. Am reapărut pe micile ecrane, de această dată în dublă calitate – de realizator și moderator al emisiunii matinale de la TVR 1, „3 Ceasuri bune” – și am bucuria de a lucra cu o echipă mică, dar plină de idei și dorința de a schimba în bine lumea, prin informații utile, corecte şi de încredere. Cred că și telespectatorii au început să prindă drag de știrile și subiectele pe care noi le abordăm, dar și soluțiile pe care le identificăm alături de invitații noștri. În plan personal, 2022 mi-a oferit posibilitatea de a începe și de a finaliza cu bine anumite proiecte, dar și a începe să lucrez împreună cu cei dragi la altele. Nu regret nimic, învăț de fiecare dată câte ceva. 

SPECTACOLA:   Ce așteptări ai de la 2023? Cu ce gânduri intri în noul an? 

Maria Smarandache: Îmi doresc ceva nu numai pentru anul viitor, ci pentru toata viața: să am câte un motiv de bucurie, să fac ceva ce-mi face plăcere în fiecare zi și să învăț ceva nou, pentru a fi un om înțelept și împlinit și a da mai departe, la „3 Ceasuri bune”, toate aceste informații și experiențe. 

SPECTACOLA:   Un mesaj pentru cititorii Spectacola:

Maria Smarandache: Le doresc să privească înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă!  Totodată, le doresc să zâmbească și să se bucure de prezent. La mulți ani, cu sănătate și cu spor!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News