Maia Morgenstern și-a rupt paltonul în metrou: „Atâta m-am smucit”

Maia Morgenstern, foto instagram
Descriere foto: Maia Morgenstern, foto instagram

Zi cu ghinion pentru Maia Morgenstern. Actrița și-a rupt haina, în timp ce se deplasa cu metroul. 

Maia Morgenstern găsește umorul în orice situație. Ca de exemplu, dintr-o întâmplare nefericită, marea actriță a reușit să găsească umorul, dar și înțelepciunea de a sesiza cum se schimbă vremurile și valoarea pe care o dăm obiectelor. 

Poveste gândită în metrou. Și rumegată. (Cum) s-o dai la întors.
Astăzi, cu metroul. Am cumpărat câte ceva din piață. Și-o pâine mare, să punem sa mâncăm. De sufletul colegilor duși. Nu știu dacă așa zice tradiția întocmai. Care tradiție? Lasă acuma,  să mâncăm un pic, ăștia care suntem.
Am proptit sacoșele pe scaun și am rămas în picioare: și așa mi-era cald, de curgeau apele pe mine. Mi-am dat jos și rucsacul din spate și mi-am scos și haina. Atâta eram de învolburată. Atâta m-am smucit (îmi venea stenahorie, nu alta) că am tras de mânecă și s-a descusut căptușeala. Ce mai, s-a rupt. Haina. Paltonul”, a povestit actrița pe pagina sa de socializare. 

Întâmplarea i-a amintit actriței de un episod din copilărie, când era fascinată de eleganța și grija cu care unchiul ei păstra o haină veche, moștenită de la tatăl său. 

„Și stăteam eu așa în metroul mergând și mi-am amintit de mama. Si de tata. Și de unchiul. Titi. Isac Rapaport, fratele mamei. Supraviețuitorul.
Inginer constructor, profesor universitar la Facultatea de Instalații. O inteligență sclipitoare: rezultatul firesc, previzibil al unei  memorii fotografice (înspăimântătoare, zic unii), combinată cu o cultură enciclopedică și un umor desăvârșit. Supraviețuitor. O forță realmente herculeană care venea să completeze frumusețea și bunătatea unei om integru și, mai ales, calm. Titi a știut să surmonteze toate loviturile vieții, de la deportarea în lagăre de muncă forțată, în timpul Holocauatului, prizonierat în Siberia...până la nedreptăți, șicane, înțepături ambalate elegant sub masca jovialității: “Eh, doar nu te superi, Titi, doar ești băiat deștept!” Supravietuitor, Titi a știut să-și trăiască viața, a știut să-și iubească viața, a știut să-și construiască viața. A știu exact ce-i place și ce vrea. A supraviețuit. 
Elegant și sobru, cu un gust desăvârșit, pe care și-l cultiva permanent și cu multă grija, Titi nu-și refuza nicio placere, nicio bucurie: fie că era vorba de petreceri, excursii, întâlniri, vestimentație.  Îl priveam cu gura căscată: era arbitrul și etalonul frumuseții și eleganței Dandy, profesor universitar, gata oricând de o glumă, pregătit sa răspundă unei provocări, la curent cu toate evenimentele. Nu rămânea niciodată dator când era vorba de un calambur, un citat, de o evocare...in orice domeniu. 

 

Paltonul moștenit

 


Pentru nimic în lume nu ar fi purtat două zile la rand aceeași cămașă, aceeași cravată, același costum. "Lasă,  c-am purtat destul aceeași "pijama" , luni de zile,  în lagărul de muncă forțată. Lasă...acum pot să-mi permit" raspundea Titi, mucalit, unei întrebări pe care, de fapt, nimeni nu îndrăznea s-o formuleze. Viața lui Titi, supraviețuirea lui, era, ea însăși o minune.  Un miracol.
Un singur lucru însă, m-a pus pe gânduri: PALTONUL.  Titi, Isac Rapaport avea un palton moștenit de la tatăl sau, și mai vechi, moștenire de la bunicul sau. Lână în lână,  ștofă-n ștofă, cum se spunea pe atunci. Lână 100%. Lână englezească veritabilă, PALTONUL –  călătorie prin generații. Asemenea unui blazon, în timp. Blazonul familiei Rapaport. Din când în când, cam la o generație, PALTONUL era dat la întors. Un croitor bun, și stofa și croiul și haina arătau ca noi: PALTONUL era ca nou. PALTONUL nu se arunca, nu se pierdea, nu era de dat
Bunii și bunicii știau sa verifice lâna, fibra: cu un chibrit și o bucățică ( mică) de ștofă stabileau exact puritatea materialului. Era vorba nu doar despre un obiect vestimentar oarecare, ce va fi aruncat cât colo, peste ceva timp.  Nu, era o moștenire din generație în generație a bărbaților familiei. Era un timp, o vreme, o cultură, o tradiție a perpetuării lucrurilor de calitate, încărcate de istorie și semnificație. Încă nu răsărise epoca /moda principiilor de unică folosință: obiecte, sentimente, relații etc.
Într-o iarnă, de Hannukah, Titi mi-a povestit istoria PALTONULUl. Istoria... Dar astăzi... Astăzi, o dăm de asemenea (la) întors. Frecvent și nonșalant. Vorbe, principii, atitudini, relații și reacții. Standarde. De unică folosință. Cu ștofa însă e ceva puțin mai complicat: nu prea avem. Se destramă la cusături. Marfă proastă”, a povestit actrița. 

Autorul articolului: Georgiana Ioniţă | Dată: 08 dec, 20:12 | Categorie: Vedete
Get it on App Store Get it on Google Play