Ivona Potzaichin Rusu, dezvăluiri emoționante despre tatăl său: „ Este foarte greu pentru mine”

Ivan Patzaichin, unul dintre cei mai mari campioni pe care i-a avut România, s-a stins din viață anul trecut, după ce s-a luptat trei luni de zile cu o boală incurabilă. Fostul mare sportiv era internat la Spitalul „Elias” din Capitală. 

Ivona Beatrice Potzaichin-Rusu este fiica lui Ivan Patzaichin și președinta Asociației Ivan Patzaichin – Mila 23. Aceasta a vorbit despre proiectul în care s-a implicat, după moartea tatălui său.

„Moștenirea lui este una grea. Dincolo de imaginea pe care a avut-o, care, în general, a fost una ireproșabilă, dincolo de caracterul lui, de personalitatea lui, de tot ceea cea ținut de el ca persoană, mai este și ceea ce a făcut. Și sunt foarte multe. Îți spun sincer că este foarte greu pentru mine – deși, repet, nu eram străină de ceea ce se întâmplă în asociație – să integrez tot ceea ce se întâmplă. Sunt foarte multe proiecte pornite, sunt unele pe care vrem să le pornim de-abia acum.”, a declarat Ivona Beatrice Potzaichin-Rusu pentru tlgraf.ro

Ivona Beatrice Potzaichin-Rusu: „Ultima aprobare pentru acest proiect am primit-o exact cu o zi înainte să moară tata. Și am apucat să-i spun”

Fiica marelui sportiv a declarat că vrea să construiască un centru multicultural care să poarte numele tatălui său. De asemenea, aceasta a precizat că acest proiect a fost aprobat cu o zi înainte ca tatăl său să își de-a ultima suflare.

„Există un proiect legat de locul de aici, de lângă noi (casa natală a lui Ivan Patzaichin din MIla 23, n.n.), unde dorim să construim un centru multicultural care să poarte numele lui tata. Un fel de muzeu, dacă vrei. El nu a fost gândit neapărat ca un muzeu, ci ca un loc legat, totuși, și de personalitatea lui tata. Ultima aprobare pentru acest proiect am primit-o exact cu o zi înainte să moară tata. Și am apucat să-i spun.”, a mai spus fiica lui Ivan Patzaichin.

Ivona Beatrice Potzaichin-Rusu: „Tata a vopsit gardul de la Snagov în bleul ăsta lipovenesc”

Ivona a vorbit și despre dragostea pentru Deltă pe care i-a transmis-o chiar tatăl său.

„Da, nu este genetic și cred că nu și-a propus neapărat să-mi transmită lucrul ăsta. Dar, Delta privită prin ochii lui, si prin sufletul lui… N-ai cum să nu o o iubești.

Trăind zi de zi cu el și văzând cât de îndrăgostit e de locurile astea, cât de mult le iubește și cât de mult le prețuiește, cred că n-am avut altă șansă decât, la rândul meu, să iubesc și să apreciez locurile și oamenii de aici.

Deși sunt creștin ortodoxă de rit nou, eu mă consider pe jumătate lipoveancă. Pentru că simt că, într-un fel, aici, e o parte din rădăcina mea.

Așa cum îți ziceam, el a iubit foarte mult locurile astea. Cred că fiecare dintre noi are o imagine idilică a copilăriei lui. Și eu apreciam copilăria mea la bunici, care însă nu erau cei de aici, din cauza distanței. Mai des mergeam la Ploiești, la bunicii din partea mamei, la părinții mamei. Așadar cred că toți avem această imagine, pe care ne-o dorim s-o păstrăm.

Aici chiar merită păstrată. Pentru că tradițiile, cultura de aici nu ar trebui pierdute. Bine, oamenii nu-și doresc să le piardă, numai că uneori se lasă influențați de tehnologie, de modernizare și uneori se pierd anumite lucruri care n-ar trebui să se piardă.

Uite, bleul ăsta (albastrul de deltă sau albastrul lipovenesc, n.n.)… Tata a vopsit gardul la Snagov în bleul ăsta. Asta alb, cu albastrul ăsta specific lipovenesc.

Sunt anumite lucruri care trebuiesc păstrate și cred că asta ar trebui să fie principala moștenire pe care a lăsat-o tata locurilor ăstora: conștientizarea faptului că ei trebuie să rămână… Sigur, nu trebuie să renunți la confort, dar trebuie să accepte confortul fără să renunțe la tradiție. Este o îmbinare, un mix foarte fin pe care el a încercat să-l transmită aici și mulți oameni, cred, au înțeles lucrul ăsta și l-au îmbrățișat.

Frumusețea Deltei nu înseamnă numai să vii, să vezi trei pelicani, dintr-o barcă, în viteză, și să mănânci un borș de pește și un pește prăjit. Chiar și asta, de exemplu. Bucătăria de aici, din Deltă, este mult mai complexă decât pot să-și închipuie oameni înainte să vină prima dată aici, cu gândul să mănânce în pește prăjit…”, a mai spus tănăra pentru sursa citată.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News