Ioana Dichiseanu, îngenuncheată de durere la un an de la moartea tatălui ei: “Îmi este dor’’

Ion Dichiseanu s-a stins din viață pe 20 mai, la vârsta de 87 de ani. Marele actor și-a petrecut ultimele luni din viață pe patul de spital, din cauza unei infecții care i-a cauzat o pneumonie bilaterală. Fiica regretatului artist a suferit enorm și suferă în continuare, mai ales că cei doi au avut o relație foarte apropiată. Ioana Dichiseanu este invitată la Podcastul ALTCEVA cu Adrian Artene, vineri, 20 mai, începând cu orele 19.00, unde va vorbi deschis despre durerea care a rămas în suflet, după moartea părintelui său.

Ioana Dichiseanu, despre pierderea tatălui său

‘’Îmi este dor și… Vorbeam mai devreme, mi-ai spus de amintiri, că amintirile sunt o bucurie, dar tocmai de aceea îmi este dor de el, pentru că nu voi mai avea amintirile acelea, adică totul s-a oprit! Și am rămas…am rămas! El era, și tu știi asta foarte bine, el nu era pentru mine tata sau Ion Dichiseanu. Pentru mine era cel mai bun prieten. Mă simțea din priviri, îl simțeam dacă a dormit bine după cum se trezea, după grimasa pe care o afișa, iar el, față de mine, la fel”, a povestit aceasta.

Ioana Dichiseanu: „Am mai avut și noi discuții între tată-fiică”

‘’Vezi tu, în viață e foarte ușor să spui `vai, cât am iubit persoana respectivă`, indiferent că-i vorba de mamă, tată, soț, copil. E ușor, dar eu am ajuns la concluzia că, după tot ceea prin ce am trecut cu tata, perioada de spitalizare și așa mai departe, iubirea, ne place sau nu, înseamnă suferință. Trebuie să fii lângă omul pe care spui că-l iubești atunci când îi e greu, atunci când îi e rău, să suferi și tu odată cu el. Dacă tu te detașezi de suferința lui, înseamnă că nu-l iubești. Și atunci eu nu pot să spun că îmi e dor de el, dacă nu simt cu adevărat asta! Pentru că, mi-a mai spus cineva, `eiii, o perioadă de doliu, va trece la un moment dat, sau adu-ți aminte de momentele urâte, ca să nu-ți fie greu amintindu-ți momentele frumoase!` Am auzit și asta! Și eu am spus: cum Dumnezeu să-mi aduc eu aminte de momentele urâte? Da, am mai avut și noi discuții între tată-fiică, evident, în orice relație există, dar cum să vrei să uiți un om care ți-a dăruit viață, ți-a dăruit tot? Te-a construit, că pentru mine asta sunt părinții. Ei m-au construit! Și atunci, cum să nu spun că mi-e dor de el?”, a completat Ioana.

Citește și: „Povești pe care tata nu a apucat să le spună". Ioana Dichiseanu, dezvăluiri despre cartea scrisă în memoria lui Ion Dichiseanu

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News