Cristi Martin, rol principal în „Lampa lui Aladdin”: „Plin de provocări. O poveste frumoasă, haioasă, duioasă și foarte colorată”

Festivalul Ariel Vâlcea Fest, organizat de Teatrul Municipal „Ariel” în parteneriat cu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, joacă un rol important în promovarea dialogului cultural și în crearea de legături între artiștii locali, cei din restul țării și internaționali. Este un eveniment vibrant și captivant care celebrează arta teatrală într-o manieră interactivă și diversă și, totodată, un loc unde pasionații de teatru, artiștii și comunitatea se întâlnesc pentru a se bucura de atmosfera minunată a teatrului.

Evenimentele din cadrul Ariel Vâlcea Fest se desfășoară în mai multe săli de spectacole din Râmnicu Vâlcea, dar și în aer liber, oferind publicului și reprezentații cu acces gratuit. Programul include evenimente pentru toate vârstele, inclusiv spectacole dedicate copiilor și aduce în Râmnicu Vâlcea nume sonore din lumea teatrului, precum Maia Morgenstern, Marius Bodochi, Claudiu Bleonț, Anca Sigartău, Cristi Martin și mulți alții.

Publicul îl va putea urmări pe Cristi Martin în cadrul festivalului vineri, 28 iulie, într-un spectacol pentru copii plin de culoare, „Lampa lui Aladdin”, în regia lui Ionuț Octavian Ghinea, începând cu ora 12:00, la Casa de Cultură a Sindicatelor. 

În curând publicul vă va urmări în spectacolul „Lampa lui Aladdin”, care se va juca la Râmnicu Vâlcea, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Ariel Vâlcea Fest. Spuneți-ne mai multe despre acest spectacol. Cum ați intrat în rolul unui personaj dintr-un spectacol pentru copii?

La fel ca în orice rol din orice spectacol pentru oameni mari. Pregătirea este aceeași, bucuria este aceeași, o deosebire este în abordarea rolului datorită apariției elementului fantastic – adică acela care apare cam întotdeauna, în spectacolele pentru copii. Spectacolul este pentru copii, dar interpretările noastre, tehnic vorbind, sunt la fel de profesionist create. Sigur că ne lăsăm liberă bucuria de copil pe care o redescoperim în noi, dar mă ajută și faptul că Aladdin este un spectacol pentru toți copiii, de la 3 la 90 de ani. 

Au fost haioase repetițiile?

Daa, foarte haioase, a fost foarte distractiv, pentru că în spectacolul ăsta cântăm, dansăm și ne jucăm mult. Este o poveste frumoasă, haioasă, duioasă și foarte colorată. Pentru mine, rolul a fost o provocare și o mare bucurie, în același timp, fiindcă m-a solicitat cum n-o mai făcuse alt rol până acum – am fost nevoit, pe lângă partea de rol obișnuit, să cânt mult, să dansez mult, să mă antrenez, să mă machiez pe față, ceea ce a fost foarte amuzant, dar și foarte plin de provocări. Pe care le-am iubit de la început!

Care vi se pare cel mai frumos moment din „Lampa lui Aladdin”? 

N-am cum să aleg un singur moment, fiindcă spectacolul este o serie de momente frumoase, care trebuie văzute și apreciate. Dacă ar fi să mă gândesc totuși la un moment anume, ar fi prima întâlnire dintre Duh și Aladdin, în peșteră, când se cunosc, iar Duhul își face o prezentare inedită, pe care trebuie să o descoperiți singuri. 

Ce amintiri aveți despre prima apariție pe scenă?

A fost cu vreo 30 de ani sau mai mult în urmă, când eram elev la liceu, iar rolul era unul de preot și recitam ”Rugăciunea elevului” – normal, ceva amuzant, pentru vârsta aia. Astea au fost începuturile mele în zona de actorie și așa am mers către o carieră. Bine, prima dată am urcat pe scenă la grădiniță, când am jucat un rol de pitic, dar hai să nu ne ducem chiar așa departe! ???? După liceu, am început să joc în spectacole de teatru, la Școala Populară de Artă și în cluburi de teatru pentru amatori, iar în facultate am avut șansa ca prima scenă cu adevărat profesionistă pe care am urcat să fie cea de la Teatrul Național din București, unde am avut un mic rol în spectacolul ”Bădăranii”, de Carlo Goldoni, în regia lui Victor Moldovan. După aceea, am intrat într-un spectacol-legendă, Danaidele, în regia dlui Silviu Purcărete. 

Cât de greu a fost pentru actori în pandemie? Cum v-ați adaptat?

Eu sunt actor independent, adică nu angajat într-un teatru, așadar mi-a fost cu atât mai greu. Cu toții am fost afectați de închiderea sălilor de teatru, cu toții am încercat să facem alte lucruri ca să depășim perioada, cu toții am așteptat revenirea în fața spectatorilor. Am avut norocul să am filmări, atunci când acestea nu erau și ele interzise, și asta m-a ajutat să rămân activ. În rest, am repetat online, am pictat, am citit. 

Ce spectacol de teatru v-a marcat cel mai mult și de ce?

Greu de spus. Poate că n-aș putea spune chiar că am fost marcat de un anume spectacol, însă au fost multe puternice și de impact, cu actori de calibru extraordinar. Mă gândesc la, de exemplu, montarea cu Richard al III-lea, cu Marcel Iureș în rolul titular, sau la Au pus cătușe florilor, în regia lui Alexandru Hausvater, sau Numele trandafirului, de la TNB, în regia lui Grigore Gonța. Sunt multe cele extraordinare pe care le-am văzut, acestea sunt doar prea puține exemple, la care m-am gândit pe moment. Poate că spectacolul care m-a făcut să decid clar că voi fi actor a fost Colivia cu nebune, de la Teatrul de Comedie, în regia lui Valeriu Moisescu. 

Iată, vorbesc ca un bătrân, de spectacole care nu se mai joacă de mult timp! ???? 
Dintre cele mai apropiate ca timp, care se joacă sau s-au jucat recent, nici nu știu pe care să-l aleg, sunt enorm de multe fantastice – inclusiv în zona de teatru independent, unde recomand tuturor să meargă să vadă actori super-talentați în spectacole de excepție!

Care e cea mai mare frică atunci când urcați pe o scenă sau când începe o filmare?

Să nu uit replicile pe scenă! Nu mi s-a întâmplat, dar de asta mi-e frică. La filmare e mai simplu, poți să tragi duble și nu e așa de grav. 

Cum vedeți publicul de teatru din România?

Publicul este fluid și diferit în funcție de oraș, de teatrul unde jucăm, de tipul de spectacol. Cel mai fain public e cel care vine și umple sălile de spectacol și pe care îl simțim alături de noi, cu energie multă. 

Care sunt următoarele dumneavoastră proiecte în teatru sau în film?

Pregătesc rolul Chirița, din spectacolul Chirița în provincie, regia Dan Bucur, la Teatrul George Ciprian Buzău. Voi relua din toamnă un spectacol independent, produs chiar de mine, Teatru de repertoriu, pe care l-am și jucat la Vâlcea, cu o sală arhiplină, acum câțiva ani. Joc și în spectacolul William Shakespeare – Opere complete – varianta preascurtată, tot la teatrul din Buzău, regia Dan Bucur, o comedie genială, care se va relua din toamnă, și în spectacolul pentru copii Capra cu trei iezi, regia Ionuț Ghinea. 

În plus, urmează să înceapă Buzău International Arts Festival, un festival al artelor, pe care îl organizăm la Buzău, într-o echipă de mai mulți profesioniști independenți, festival ce se desfășoară în  perioada 20 august – 17 septembrie și aduce sute de evenimente în oraș. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News