Andreea Marin, la 20 de ani de la aventura pe Kilimanjaro: "Caută-ți muntele și urcă-l! După o astfel de experiență, ești cu totul alt om” EXCLUSIV

EXCLUSIV

Se împlinesc 20 de ani de la momentul în care Andreea Marin, pe atunci o tânără de 25 de ani, a pornit într-o călătorie curajoasă. A escaladat vulcanul Kilimanjaro și a devenit prima jurnalistă din România care a urcat pe Uhuru Peak. Într-un interviu exclusiv SPECTACOLA, Andreea vorbește despre trăirile de atunci, dar și despre cum a influențat-o această aventură în anii care au urmat.

În 2001, Andreea Marin pornea într-o călătorie curajoasă, riscantă, de pionierat. A escaladat vulcanul Kilimanjaro, cel mai înalt munte al Africii, cu o altitudine de 5895 m. A fost prima jurnalistă din România care a urcat pe Uhuru Peak. S-a întors de acolo nu doar cu un documentar fascinant, dar și cu niște lecții personale care au urmat-o în următorii 20 de ani și pe care astăzi le impărtășește cu noi. 

 


SPECTACOLA: Erai extrem de tânără și de curajoasă. Care au fost gândurile tale înainte de această aventură? Și cum ai primit propunerea de a face parte din acest proiect îndrăzneț?


Andreea Marin: Eheee, dacă știam eu spre ce mă îndrept, cu toată tinerețea și entuziasmul meu, cu toată energia mea de la acea vreme, cred că mă gândeam de 2 ori înainte să plec la drum!  Adevărul e că am avut un partener de călătorie insistent, care a lucrat și în trustul Pro și la National Geographic, un om talentat și un temerar, Călin Vrabie, care a filmat ascensiunea și a montat filmul acelei aventuri. El își dorea mult pe cineva în fără camerei, care să fie un ghid bun pentru telespectator și un mod descurcăreț, cu o imagine puternică, pentru a găsi sponsorii necesari călătoriei, care avea costuri serioase. Acel om potrivit am fost eu. Am mai avut o motivație: treceam printr-un impas al vieții personale și îmi doream să urc un munte, metaforic vorbind, să reușesc să mă desprind de greutatea momentului și să văd de acolo, de sus, ce mă așteaptă de cealaltă parte a muntelui. Am reușit, cu o diferență: nu a fost doar o poveste din imaginația mea, ci stanca a devenit realitate. La întoarcere, eram un alt om. 

„Un drum care a însemnat 7 zile în urcare și, neașteptat, 10 ore de chin adevărat la coborâre”


SPECTACOLA: Pe lângă curaj, voință, a fost nevoie de un efort fizic intens. Nu cred că a fost ușor din niciun punct de vedere (au fost nopți nedormite, oboseală, durere fizică).  Ce te-a motivat, de-a lungul drumului, să mergi mai departe?

Andreea Marin: Felul meu de a fi, sunt un Capricorn hotărât și ambițios, mă gândesc bine înainte de a porni la drum, dar dacă fac primul pas, determinarea mea e deplină, nu mai am ezitări. Există doar drumul înainte, spre a împlini ce mi-am propus. A fost o săptămână de urcuș, o diferență de nivel cam de 1000 m altitudine pe zi, adică o distantță de aproximativ 12-15 km, am pornit de la căldura junglei ecuatoriale și am ajuns pe pisc, la ghețari veșnici, unde frigul îți întra în oase și, deși visasei atât de mult acel moment, nu puteai sta mult, am savurat victoria, răsăritul printre ghețari, am privit orizontul și am coborât.

Un drum care a însemnat 7 zile în urcare și, neașteptat, 10 ore de chin adevărat la coborâre, care a fost mult mai grea, nu credeam că vă fi atât de greu să-mi provoc mușchii picioarelor printre pietre și stânci la întoarcere. Și asta după o noapte istovitoare, pentru că ultima porțiune, numita "asaltul final", se urcă noaptea, de la ora 0 la 7, că să prinzi răsăritul la final și că să nu vezi ce te așteaptă, căci ziua e demoralizat dacă nu eșți un om foarte bine antrenat pe munte. Temperatura e scăzută, oxigenul puțîn, ceea ce îți alterează capacitatea de a te coordona, iți da stări neplăcute și dureri de cap și măsele. Am avut echipament special care însă nu m-a ferit de un frig de ținut minte toată viața, urcând doar pe piatra seacă. Iar la un moment dat, camera s-a blocat și noi riscam să nu putem filma chiar punctul culminant, sosirea pe vârful Uhuru Peak, 5895 m, pe Acoperișul Africii. Inspirația colegului meu de a o așeza pe propria piele, sub haină, i-a încălzit bateriile și ne-a salvat filmul ascensiunii. 

 

"Caută-ți muntele și urcă-l!"

 

SPECTACOLA: Ce a însemnat pentru tine această călătorie? 

Andreea Marin: Muntele pe care-l avem de urcat în viața, fiecare dintre noi. Astea sunt și vorbele pe care am simțit, cu lacrimi de emoție, să le spun odată ajunsa pe vârf: "Caută-ți muntele și urcă-l!" după o astfel de experiență, ești cu totul alt om. Renunți la tot confortul, înveți lecții nebănuite în viața în care ai tot ce ai nevoie e la îndemână, afli că poți trăi și cu resurse mult mai puține, fără curent electric, fără hrană gătită gustoasă, doar cu hainele de pe tine, schimbând clima în fiecare zi, forțându-ți corpul la limitele sale. E un test care merita trăit. 

„Am redescoperit că... nu există nu se poate!”


SPECTACOLA: Se spune că orice călătorie te transformă, te ajută să te descoperi pe tine în primul rand. Ce ai găsit tu la capătul acestui drum și cum ți-a modelat caracterul și voința în viață?

Andreea Marin: Am redescoperit că... nu există nu se poate! Că suntem prea alintați și prea mofturoși. Că avem resurse nebănuite. Că ritmul vieții trebuie respectat, la fel și natura. Că de acolo de sus, de pe vârful de unde poți atinge cerul cu mâna, probleme noastre de jos, de la nivelul mari, se văd mici, mici, mici. Doar noi le dam o importanță prea mare. 

 

„Viața mea nu a fost lipsită de cumpene dure, încă din copilărie”


SPECTACOLA: Eșți Capricorn că zodie. Practic, am putea spune că ți-e scris în stele să escaladezi cele mai înalte culmi. Și putem vedea asta și în viața profesională. Ai reușit să faci aur din orice proiect, iar spiritul tău înalțător te-a făcut să îndrăznești acolo unde poate alțîi nici nu visează. De unde și-a găsit Andreea puterea, motivația și inspirația în toți acești ani?

Andreea Marin: Din... suferință. Viața mea nu a fost lipsită de cumpene dure, încă din copilărie. Așa am învățat că trebuie să privesc doar înainte, am învățat să nu mă plâng, ci să arăt mereu că pot. Mi-am stimulat imaginația, am căpătat respectul datorat viețîi și celor din jur, am ajuns să-i înțeleg pe oamenii greu încercați și să îi iubesc. Și să prețuiesc viața cu adevărat. 


SPECTACOLA: Puternică exact că un munte, sensibilă că o floarea soarelui. Știu că ai o afinitate pentru această floare, floare care e altfel decât toate celelalte. Mândră, frumoasă, rezistentă și atât de dependentă de soare, încât îl urmează în fiecare mișcare. Care este „soarele” Andreei Marin?

Andreea Marin: Dragostea, acest minunat sentiment, motor al vieții. Oamenii buni că pâinea caldă, cu bun simț, muncitori, cu principii sănătoase. La nivel personal, fiica mea, în primul rand. Și cei dragi pe care îi ocrotesc și îi prețuiesc. 


SPECTACOLA: La 20 de ani de la momentul Kilimanjaro, ce poți spune vizualizând-o pe Andreea de atunci? Crezi că această experiență te-a schimbat ca om?

Andreea Marin: A mai pus o cărămidă în evoluția mea. Dar nu pot spune că m-a schimbat, căci eu eram deja pe calea cea dreaptă și bună, în urcușul care a continuat mereu.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Spectacola și pe Google News

Autorul articolului: Georgiana Ioniţă | Dată: 30 sep, 13:24 | Categorie: Vedete
Get it on App Store Get it on Google Play